Premiul De A Rămâne În Viață

De atunci. ..

*Din perspectiva Anei*

O nouă zi a început, e doar 8 dimineața dar nu aud nici măcar un zgomot, poate asta e ocazia să mai dorm puțin.

Am încercat să adorm însă, aveam același coșmar de fiecare dată de fiecare data umbra care repeta acele cuvinte era tot mai aproape de mine. Ăsta trebuie să fie un semn.

Oare atât de dur să fiu torturată?!

Ce întrebare mai e și asta. Știu ca probabil voi muri.

Sau în cel mai bun caz voi supraviețui ,însă, voi fi schimbată total, probabil fiecare atingere pe care o voi simți cu un om mă va speria.

Of! Îmi umplu capul cu prosti! Trebuie să fiu mai optimistă, măcar acum!

Dar la naiba! E greu!

Am mai stat vreo oră să mă gândesc la planul meu. Totul trebuie să fie perfect, altfel, va fi mult mai rău.

Deodată cineva bate la ușă.

Un bărbat înalt apare din spatele acesteia.

?:E timpul pentru micul dejun! *îmi dă un farfurie și pleacă*

Să presupun că ăsta e micul dejun. .?

Mă uit la farfurie, nu prea aș vrea să mănânc, poate a pus ceva în mâncare.

După faza cu drogurile, sincera să fiu nu aș prea vrea să mănânc ceva ce nu e făcut de mine. Nu e ca și cum aș fi eu cine știe ce bucătar care prepară mâncăruri la care și numele le este greu de pronunțat, însă se pare că nu am de ales, va trebui să mănânc asta.

Nu e rea, însă nici prea bună, decât să mor de foame, acum aștept sa văd dacă a pus ceva în ea, dar deocamdată nu simt nici o durere și nici somn nu prea îmi este.

Ușa se deschide încă o dată ,din spatele ei apărând Paul, nu prea vroiam să îl văd așa că mi-am închis ochii, când am realizat că el este cel care a intrat.

Paul:Deci, îmi dai puterea ta?
Eu:Nu am nici o putere.
Paul:Sunt destul de sigur de cea ce am văzut.
Eu:Și eu la fel. Nu am nici o putere.
Paul:Vrei să punem pariu?
Eu:Taci din gura! Nu am nici o putere!
Paul:Atunci, vino cu mine!
Eu:Unde?
Paul: Chiar trebuie să ști?
Eu:Nu am încredere în tine, așa că spune! Unde mergem?
Paul: Păi. ..ști că eu am mulți prieteni, uni sunt tâmplari, alții sunt doctori, parlamentarii, însă, am un prieten, care te-ar putea ajuta! La el vom merge!
Eu: Să nu îmi zici că eu un psiholog sau un terapeut...
Paul:Nu este!
Eu:Atunci ce este?
Paul:Un exorcist. Cred că te poate ajuta!
Eu:Ce? ! Nu sunt un demon, tu ești! Și stai puțin, cum ,tu, un demon, ai un prieten exorcist? !
Paul: El nu știe ce sunt eu.
Eu: Dacă mă vei duce acolo, v-a afla!
Paul: Asta înseamnă că îți e frică să mergi?
Eu: E un exorcist, în general, ei, nu sunt oameni prea prietenoși.
Paul:Cât timp nu ai puterea aceia nu ar trebui să îți fie frică.
Eu: Nu îl cunosc , și nu am încredere în el, ok?
Paul:Atunci se pare că ai puterea aia.

La naiba!

Dacă voi merge acolo, e foarte probabil să mor, însă dacă nu, voi muri torturată aici, trebuie să scap cumva de omul ăsta însă nu îl cunosc, oare ar fi bine dacă l-aş întreba pe Paul mai multe despre el?

Însă, oricum, nu am cum să îl omor, fără să fiu acolo.

?:Ba poți!
Eu:Serios? Cum?
?: Trebuie doar să îl urăști din toată inima ta.
Eu:Și Cum ar trebui să fac eu asta? !
?: Nu știu. Asta nu e treaba mea.
Eu:Teoretic este!

Se pare că acea parte din mine știe mai multe decât credeam.

Cred că am o idee.

Eu:Paul?
Paul:Da?
Eu:Ce rău a făcut prietenul tău?
Paul:Huh? Ce vrei să spui prin asta?
Eu:În general, oamenii care au o așa meserie ca prietenul tău ,au făcut ceva rău,în trecut, și acum încearcă să își răscumpere greșeală prin a fi exorcist.
Paul: Te uiți la pre multe filme. Dar ,totuși, a făcut ceva rău în trecut.
Eu: Ce ? Mai exact?
Paul:Vezi tu, el  a fost un criminal.

Tot nu îl pot urî, până la urmă așa sunt și eu. E ca și cum m-aş urî pe mine.

Paul a plecat. Se pare că nu mai pot profita de cunoștințele lui despre așa zisul său prieten.

Sunt curioasa totuși ,poate acea parte din mine, știe mai multe moduri de a scăpa de el. Nu neapărat de a-l omorî, chiar dacă e criminal, deja mi-a ajuns omorâtul oamenilor, e pur și simplu crud.

Uneori mă întreb dacă merita. La ce mă gândesc? ! Sunt părinții mei în joc!

?: Părinții care nu te iubesc, dar nici tu nu îi iubești. De ce omori atâtea suflete nevinovate? Îți vei vedea părinții peste mult timp, apropo.
Eu:Nu e adevărat!
?: Ba este, nu mă poți minți! Sunt o parte din tine, chiar dacă tu mă consideri o parte rea, gândește-te cine te-a ajutat cu Thomas.
Eu:Tot tu l-ai făcut să plece!
?: Ba nu. Aia erai chiar tu.
Eu:Încetează, ești o parte din mine, nu ar trebui să mă ajuți ?
?: Asta e adevărat, însă, și tu nu ar trebui să mă mai consideri un monstru! Sunt doar acea parte rea pe care nu o vrea nimeni, pe care toată lumea o ignoră.
Eu:Normal că o ignorăm, ne este frică că vom fi judecați!
?: Atât de importantă e părerea altora despre voi?
Eu:În general, da.
?: E absurd!
Eu:Știu.
?: Și tu ești la fel!
Eu:Mda....
?: Sincer, tu mai crezi că eu sunt partea rea? Cea care omoară oameni pentru părinții ei, ce crezi că demonstrezi prin asta? !Că ți la ei? Pentru că nu e așa, și tu ști asta, dar nu vrei să admiți!
Eu: ...

Are dreptate. ...trebuie să admit asta. ..

N-n-nu, nu are, îmi iubesc părinții, nu?

?: Nu îi iubești. Dar, nu te simți vinovata ,nici ei nu te iubesc. Nu ați fost apropiați și nici nu veți fi vreodată. Te înțeleg, nu ți-au dat atenție când erai mică și nu te încurajau deloc. Îți mai aduci aminte acum vreo 5 ani, când erai în spital, au venit vreodată la tine? ! Nu, locul de muncă era mult mai important. De atunci ai început să îi urăști și să. ...