A trecut aproape o ora și Ana încă ascultă muzică. Bănuiesc că nu am o altă variantă decât să ascult muzică.
Mi-am luat căștile și telefonul de pe masă și am început să ascult și eu muzică ,nu îmi vine un alt lucru pe care l-aş putea face.
*Din perspectiva Anei*
Am primit un mesaj de la BB. Era de așteptat totuși, oare îl pot convinge să amâne misiunea asta?
BB: Sper că nu ai uitat unde trebuie să fi mâine. Eu:Nu am uitat. Nu putem amâna misiunea? BB:Nu. Eu:Poate .....lasă-mă să încerc încă o dată! BB:Am pierdut destul timp. Eu:Ascultă-mă! Sunt destul de sigură că pot să îl conving. Dă-mi o zi la dispoziție. BB:Am să îți dau! Dar dacă nu reușești, nu ai de ales decât să îl omori. Eu:Ok. Am să dau tot ce e mai bun din mine atunci! BB:Ar fi bine.
Acum tot ce trebuie să fac este să îl conving pe primar. Cât de greu poate să fie asta?
Mda......e un primar nu cred că îl pot influența, însă am să încerc.
Trebuie să mă gândesc și la ce îi voi spune, nu pot da buzna în biroul lui și să încep să improvizez. Totul trebuie să fie perfect. Nu vreau ca Thomas să își piardă tatăl.
M-am îndreptat spre calculator, m-ar ajuta să știu despre ce este vorba, dar mai în detaliu, ca să știu exact cu ce mă confrunt.
Însă nu găsesc nimic. Am căutat timp de jumătate de oră însă nu am găsit nici un rezultat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Se pare că trebuie să mă descurc cu ce am. Adică, cu ce îmi mai aduc aminte.
M-am îndreptat spre baie. Vreau să mă relaxez puțin să uit de probleme pentru câteva minute.
După o baie lungă și relaxanta am ieșit din baie, m-am îmbrăcat,vroiam să ies afară dar am lăsat asta pentru altă zi.
În schimb, m-am așezat pe scaun și am început să mă joc și eu ceva. Sincer, nu prea îmi pasă ce, sunt plictisită.
Se pare că Thomas ascultă muzică, sunt curioasa ce ascultă, totuși.
M-am apropiat de el și i-am luat cu grijă o cască dintr-o ureche, se pare că nu a observat încă, asta e șansa mea! Mi-am pus casca în ureche, dar nu se auzea nimic.
-Thomas! Știu că ai oprit muzica! -Ba nu. Casca aia nu merge. -Atunci de ce ți-o mai pui în ureche? -Din 2 motive. 1.Aş arăta ca un idiot cu o singură cască și 2 ,Dacă cineva încearcă să îmi fure o cască ca să vadă ce muzică ascult.
Mi-am întins mâna repede și i-am luat cealaltă cască a lui Thomas și mi-am pus-o în ureche.
-.....Thomas...?De ce asculți melodii din astea? -Pentru că astea îmi plac . -Nu vreau să fac pe părintele dar muzica aia o să te afecteze. Îți zic din proprie experiență. Însă dacă vrei neapărat să asculți genul ăsta de melodii, fă-o în continuare, dar să nu spui că nu ți-am zis. Melodii din astea ascultam și eu atunci când vroiam să mă ......
Mi-am închis gura repede. Era să îmi scape.
-Ce vrei să spui? Doar nu vroiai să te sinucizi?!
La naiba! M-a prins! Nu știu cum ar reacționa dacă i-aş spune adevărul ,dar dacă îl voi minți își va da seama repede că nu e adevărat ce zic. Mi-am luat inima în dinți și am decis să îi spun adevărul.
-Mda.... -D-de ce nu ai vorbit cu mine atunci?! Sau cu un psiholog sau nu știu?! -Oricum nu ați fi înțeles. -Crezi că nu te-aş înțelege?!Noi suntem prieteni de când eram mici, pot spune că te cunosc la fel de bine ca părinții tăi.
Nici măcar părinții mei nu mă înțeleg așa ca el, nici nu cred că m-au înțeles vreodată. Cred că ar fi fost mai bine să fi vorbit cu cineva atunci, ce e drept.
-Scuze.Prefer câteodată să țin sentimentele astea pentru mine. -Așa te vei distruge. Nu spun acum să vorbești cu toată lumea despre sentimentele astea ,însă cred că există cel puțin o persoană pentru fiecare care să îl asculte, un prieten mai apropiat, de exemplu. Dacă nu vroiai să vorbești de asta cu mine, puteai să vorbești chestiile astea cu Laura, e fată ca tine .Și cred că ți-ar înțelege suferința ca să zic așa. -Nu știu de ce te mai obosești cu asta. Trecutul e trecut. Acum prezentul contează, adică problema ta. Promite-mi că nu mai asculți melodii din astea niciodată! -Ok.
După profunda conversație am pierdut timpul pe calculator, încercând să îl bat pe Thomas la fiecare joc pe care îl jucam, uneori și la jocurile de echipă. Ce pot spune sunt o fire competitivă, prea competitivă.
După asta nu am mai apucat să facem mare lucru decât să mâncăm, pentru că deja se apropia seara.
Trebuie să fiu pregătită pentru ziua de mâine și să dau tot ce e mai bun.
