Premiul De A Rămâne În Viață

Cina

Astăzi e cina cea mare, trebuie să am mare grijă ce zic, trebuie să facă o legătură, nu voi da prea multe detalii. Voi întreba în schimb despre lege și poate că îl voi convinge pe primar să renunțe la lege, nu neapărat de dragul meu, ci de al copilului său. 

E ora 6, ar trebui să mă pregătesc, până la urmă cine știe, o cină cu primarul ar trebui să fie destul de interesantă.

Mda. ...acum că stau să mă gândesc. ....nu prea am cu ce să mă îmbrac. ......tipica problemă. ......

După vreo 20 de minute am găsit o rochie roșie și mulată, nu sunt genul ăla care să poarte haine mulate, pe de altă parte, mai am o rochie neagra, mai comodă și destul de eleganta, Mmmmm rochia neagră rămâne.

Mi-a luat încă alte 20 de minute bune să mi-o pun.
Nu am chef nici să îmi fac părul, așa că îl las desprins, și ca machiaj, doar rujul de la Lily.

Îmi pregăteam geanta. Trebuie să am câte ceva util acolo, am pus un briceag, bine ascuns intre șervețele.

Sunt destul de pregătită să merg dar mai am 15 minute, și nu am ce să fac, am scos telefonul din geanta deoarece suna.

?:Alo? 7?
Eu:BB?
?:  Da.Am auzit că ai azi o întâlnire cu primarul.
Eu:Da, să nu îmi spui că vrei să. ...
BB:Asta vreau!
Eu: Dar pot să vorbesc cu el să elimine legea! Fiul lui e un prieten bun de al meu.
BB:Înțeleg, însă fiul acestuia este deja pe urmele noastre, nu avem timp de negociere cu el,  e foarte hotărât să te omoare! Nu uita asta!
Eu:Știu! Și acum cred că e timpul să îi dau  răscumpărarea ,măcar să îl aibă pe tatăl său.
BB:Sunt de acord însă dacă faci ceva prost sau o să ne stai în cale ști ce se va întâmpla.
Eu:Știu! Acum nu mai am timp trebuie să închid ! Pa!

Ce e drept mai puteam vorbi, însă prefer să stau liniștită fără să îl am pe cap și pe el, e enervant câteodată. ....

O! E ora, mai am un minut să ajung jos!

Am alergat pe scări, stând la etajul doi , nu este chiar așa de mult. Am ajuns la timp se pare. Thomas mă aștepta să mă conducă până la ei. Am ajuns repede, nici măcar 5 minute nu au trecut.

Thomas:Haide! Uite,vom lua cina aici jos așa ca stai liniștită, o să apară și fratele și tatăl meu. Eu vin în 5 minute!

Eu: Ok!

?: .........7..huh?
Eu:Ce? Cine ?
?:Eu sunt Marcus, fratele mai mare al lui Thomas. ...
Eu:Eu sunt. .....
Marcus: Agentul 7, nu-i așa?  *zâmbește*
Eu:Nu sunt eu
Marcus:Ce drăguță ești! Normal că tu ești! Stai liniștită! Sincer, eu o uram pe mama mea, îți sunt recunoscător.
Eu:. .Ce vrei prin jocul ăsta...?
Marcus:Eu? Ce aș avea eu,  de câștigat, până la urmă am totul!
Eu:Te înșeli!
Marcus:Serios ....cum te cheamă. ...aaaaa. ..daa. ..7 ...Am tot ce am dorit, iar pe tine la degetul mic!
Eu:Nu cedez așa ușor în fața ta!
Marcus:Ba chiar o vei face. ...dupa nuntă
Eu:C-c-c-c-ce nuntă? ???
Marcus: Prostuțo. ...A  noastră. ...evident!
Eu:Nu se va intampla niciodată.
Marcus:Serios? *a spus el în timp ce mă strângea de gât,  eu fiind lipită de perete*

Trecuseră câteva secunde bune, aerul era pe terminate. Îl pot lovi însă e totuși fiul primarului. .....

Am luat decizia înțeleptă și l-am lovit, am reușit să scap, alergând spre casă.

Ce are tipul ăla cu mine?
De unde știe? Nu înțeleg nimic. ........

Aproape am ajuns acasă, îmi e cam foame. Se pare că seara asta e irosită. ....Idiotul!  Am făcut un mic ocol până la magazin ,am luat tot ce e nevoie pentru o pizza și am plecat acasă. ........

?:Ce cauți aici? Singura pe stradă. ......?
Eu:Thomas?
?:Da,  eu sunt,  de ce ai fugit?
Eu: Păi. ....fratele tău m-a strâns de gât și am decis să plec. ...scuze. .....
Thomas:Ce? De ce ar face asta?
Eu:Nu știu. .....
Thomas:Te ajut?
Eu:Cu bagajele?
Thomas:Da.
Eu:Sigur, mersi mult.  :)

Am ajuns repede acasă. Și am pus totul pe masă.

Thomas:Ce vrei să faci cu toate astea. ....Dacă nu te superi. .?
Eu:Mă machiez. ..ce credeai. ... :)))
Thomas:Mă machiezi și pe mine?  :))
Eu:Bine. Uite,  asta e făina. ...adică fost de ten și se pune pe fața. ..
Thomas:*zâmbește* Și. ...altceva?
Eu:Atât. Acum mă pun să îmi fac pizza.
Thomas:Vreau și eu! Pot să te ajut?
Eu:Mmmmda. ...de ce nu!

Am stat o oră să facem aluatul ,și am constatat că bucătăria ,nu este domeniul nostru .......și nu va fi vreodată :))))

După ce am scos minunata pizza din cuptor,  și trebuie să spun că arată decent, Thomas a încercat să fugă cu tava,  ce copil mai e și ăsta :)))).

Însă normal că s-a ars. Adică, cel puțin așa cred. ......

Am pus tava pe masă, și am fugit după micul ciorditor.

Eu:Ești bine?
Thomas:Da. ...m-am ars puțin. ..
Eu:Stai să văd. ....

Era destul  de ars, însă nu avea cum să îl ardă chiar atât de tare, probabil are piele sensibila. ....

Eu:Stai să văd. ....cred că aveam o cremă pentru arsuri pe aici pe undeva. ..
Thomas:Ști ca urăsc cremele!
Eu:Și mai bine atunci!

Am ajuns cu crema, pe care încă nu o deschise,  aș vrea să stea locului, însă se pare că iar are ceva. ...

Eu:Daca vrei te las 10 minute ,și dacă încă te doare te dau cu cremă, ok?
Thomas:Ok. .....Hey! Numai eu am auzit că cineva bate în ușă?
Eu:Asta e o păcăleală?
Thomas:Nu. Serios vorbesc.
Eu:Stai să văd!

Avea dreptate, acum auzeam și eu ciocănitul, m-am uitat prin gaura de la ușă. ......Era el! Nu îl pot lăsa să vadă că Thomas e aici! Ne va ucide!

Eu:Thomas! Ascunde-te, nu glumesc acum! Dute în dulap repede, fără nici o întrebare! Acum!
Thomas:O. ...k. ..