Premiul De A Rămâne În Viață

O glumă. ...?

Huh?

Se pare că încă doarme. Mmmm. ..nu îl cred. Stai puțin am o idee!

Eu Alo? Da, iubire, unde ai zis că mergem mâine?

Se pare că nu reacționează. Hmmm.

Eu:DA! AŞ vrea să petrec timpul CU TINE, IUBIREA MEA!

Asta e! Nu dormea, l-am văzut cum a deschis un ochi.

Eu:Deci. ..iubire. ..

Simt cum îmi smulge telefonul din mână.

Thomas:Deci. ...Ai iubit?
Eu:Hehe. Nu. Nu am sunat pe nimeni. Uită-te când am sunat ultima dată.

Se uită la telefon.

Thomas:Atunci ce a fost asta? !
Eu:Știam că nu dormi.Nu mă păcălești.
Thomas:Ba dormeam.
Eu:Ba nu
Thomas:Ok. ..da. ..nu dormeam
Eu:Vezi! Știu și eu câte ceva.
Thomas:Tu ai observat cât e ceasul?
Eu:Nu. Cât e ora?
Thomas:Ora șase. Trebuie să ne pregătim de școală.
Eu:Ok. Tu îmbrăcate și eu mă duc să mănânc și după facem invers.
Thomas:Ok.

Ne-am grăbit să facem totul ca lumea însă eram contra timp. Dar, în final am reușit și am plecat spre școală împreună cu Thomas.

Am povestit tot drumul. Dar nu despre fratele lui. Deoarece s-ar putea să ne audă .cumva.

Offf. ...Nu ea. Ea este Sara.

Și pur și simplu mă urăște. Nu vreau să dau nasul cu ea.

Eu:Thomas?
Thomas:Huh?
Eu:Putem să o luăm pe alt drum? Thomas:De ce?
Eu: Păi. .....
?:Thomas!

O nu! Ne-a văzut! Am uitat să vă spun că ea îl place pe Thomas.

Thomas:Sara!

Nu părea prea fericit să o vadă. Totuși ce poate să facă?

Sara:Ce cauți cu asta aici?
Thomas:Sara! Ea e. ..
Sara:O fraiera, știu.
Thomas: Poți să taci?
Sara:Liniște. *își pune degetul pe buzele lui*

Grrr

I-am apucat degetul și l-am luat pe Thomas de mână.
Eu:Mergem!
Thomas:Mersi că m-ai scăpat*șoptește*
Eu:De aia vroiam să o luăm pe alt drum.
Thomas: Păcat. Lasă că data viitoare vom merge pe unde vrei tu.
Eu:...ok. ..

În sfârșit am ajuns în fața școlii, simt deja cum mă apuca plictiseala, și prima oră este matematică. Pfff. ...cine îmi vrea răul? ! De ce matematică? !

Am ajuns în clasă.

Lily:Te-ai pregătit pentru test?
Eu:Ceeee? ! Test? !
Lily:Da ,ne anunțat. ....aaaa tu nu ai fost.
Eu:Și din ce dăm test ?
Lily:Din asta!
Eu:Da eu nu am lecția aia!
Lily:Proful este destul de rău deci ai face bine să înveți. Plus că ni dăm ora asta. Îl dăm peste vreo 4 ore ai avea 4 pauze să înveți. Îți dau eu caietul meu, am învățat deja.
Eu:Ok.

Deci să vedem. .........

Habar nu am ce să fac. Ce logică are și exercițiul ăsta! Nu are nici un sens. Offff. ..nu am să iau nici nota cinci. Și nu pot să lipsesc ca am lipsit aproape toată săptămâna, își vor da seama că ceva nu e bine. Mai ales că am un test azi.

?:Te descurci?
Eu:Hugh?
?:Eu sunt Cristian.
Eu:Eu sunt Ana.
Cristian:Încântat.
Eu:Și eu

Deci ,vorbesc cu băiatul perfect? Huh Lily? Ei bine te-as contrazice dacă ai fi acum aici .

Cristian:Ai nevoie de ajutor?
Eu:Da. ...
Cristian:Hai ,am să te ajut .

Tipul mi se pare cunoscut, dar nu știu de ce. Hmmm. ....

Eu:Te cunosc de undeva? Îmi pari cunoscut.
Cristian:Hahaha! Normal că da.
Eu:De unde?
Cristian: Păi, 7. ...
Eu:Tu. ..tu ești. .?
Cristian:Dap. Eu sunt 8!
Eu:*Aș fi crezut că este 5*. Exact ce ziceam.
Cristian:Deci. ..continuăm ?
Eu:Ooo! Da! Ok.

Am petrecut toate pauzele să învățăm ,știu câte ceva acum, cam de un 8. Ce coincidenta :))

Am ajuns în clasă. Gata să dau testul. Însă am uitat că și Sara face mate cu același profesor ca noi.

Profesorul:Așa! Deci, acum dăm test! Cine se uita la foaia altuia ia nota 1!

*După 15 minute*

Profesorul:Tu!
Eu:Eu. ..?
Profesorul:De ce ai copiat? !
Eu:Dar nu am copiat. Nu știu cu cine mă confundați dar eu nu. ..
Profesorul:Taci!
Eu:Dar. ..Am învățat .Ce pisici? !Ce rost ar avea să copiez.
Profesorul:Tu vi cu mine în biroul directorului, adică tot eu. Și o să spui tot acolo. Acum lasă foaia aici și ieși afară.
Eu:Ok.

Am ieșit din clasă, auzind râsetele Sarei și ale prietenilor ei. Nu știu ce am făcut de data asta. Nu am copiat, nu mi-am mutat privirea de la foaia mea.

Profesorul ăsta ori e orb ori nu știu ce boală are .Și mai e și director, pff. ..e prima oară când îl văd în fața mea, și deja ajunge director. Hm. ....se pare că a dat o mită destul de frumușică.

*Sună clopoțelul*

În sfârșit, credeam că nu se mai sună. Acum trebuie doar să mă abțin să nu îl lovesc pe profesor fix în nasul ăla mare.

Profesorul:Haide!
Eu: Ok. ....

Am ajuns în așa zisul său birou.

Profesorul:Ia loc.

Mă așez. Wow! Totul e atât de modern, iar de la geam poți vedea întreaga curte. Hmmm. ..bună mișcare.

Deodată aud cum ușa se închide. Mă întorc grăbită să văd dacă am rămas singură sau cu proful. Înțeleg că nu sunt un copil model, dar totuși nu sunt nici un animal ,ce credea că am să fug?

Știu că e mai puternic ca mine și mă poate arunca cu ușurință la pământ. Doar e mai mare ca mine și mai este și băiat.

Când mă întorc văd moaca perversă a profesorului cu un rânjet satisfăcut pe față. O nu!

Spune-mi te rog că e o glumă!