Premiul De A Rămâne În Viață

Stelele

*Din perspectiva lui Thomas*

Nu mai pot gândi normal.
Nu vreau să îi spun Anei că îmi e frică, deși probabil că a observat deja asta, cine nu ar fi observat?

Însă parcă ploaia mă liniștește.....puțin

Dar nu destul cât să îmi pot lua gândul că tata ar putea muri.

Am mai stat câteva minute după am plecat în casă.

*Din perspectiva Anei*

După ce am ajuns acasă, am vrut să "gătesc" poate asta l-ar înveseli puțin.

Ce idei tâmpite am. Și un copil de 5 ani s-ar descurca mai bine ca mine să îi ridice moralul, oricum mai mult ca sigur mâncarea ar fi ieșit prost.

Thomas stă pe canapea și încearcă să doarmă, noaptea asta clar nu va putea dormi, simplul gând că tatăl lui ar putea să moară și că azi este ultima zi în care îl va vedea în viața.

După câteva ore Thomas a adormit. Habar nu am cum a reușit.

Așa că, am vrut să mă duc la spital, operația ar trebui să se fi terminat, sunt pur și simplu prea curioasă să știu. Însă adevărul e că e destul de târziu și ar fi cam periculos să merg singură, așa că am vorbit cu Cristian să vină cu mine. Și a acceptat.

Pe drum i-am explicat totul, sper că a înțeles.

Când am ajuns în fața spitalului ușa era închisă, la naiba! Trebuia să mă gândesc la asta!

-Hmm.....nu spitalul ăsta avea o ușă în spate...?

Cred că are dreptate, până la urmă e cel mai bun spital din țară.

-Atunci să mergem să vedem! Ce avem de pierdut?

Ne-am îndreptat spre presupusa ușă din spate, care era ....deschisă. ..?

Hmm. ...nu mi se pare normal ca ușa să fie deschisă, atât de multă încredere au în cetățeni că nimeni nu va intra?

Oricum, asta e șansa perfectă.

L-am condus pe Cristian până la salonul unde stătea tatăl lui Thomas, dar nu era nimeni acolo.

Ah, probabil operația va dura mai mult decât mă așteptam.

Ar trebui să mergem. ...?

Nu, după ce am ajuns până aici ar fi bine să ne ascundem undeva.

Mi-am dat apoi seama că am uitat să ne ocupăm de camerele de supraveghere, ce idioată sunt!

-Cristian?
-Da?
-Camerele!
-M-am ocupat de ele.
-Ce bine....eu nu știu cum am uitat de ele.
-Probabil iți stătea gândul în altă parte, fi mai atentă data viitoare, ok?
-...bine. ..

Dacă tot nu sunt camere de filmat aici oare am putea să ne strecuram până la. ...?

Nici nu am apucat să mă gândesc la asta, deoarece s-a auzit un sunet din hol, am tresărit puțin, însă am reușit, cumva să nu scot vreun sunet.

Am deschis puțin ușa salonului, ca să văd ce se auzea.

-Hey! Ce faci? *șoptește*
-Shhh! Ascultă. *șoptesc*

Nu prea auzeam ce se vorbea însă, am reușit să aud câteva cuvinte, moarte și control.

Asta înseamnă că ....tatăl lui Thomas a murit? !

Hmm. ..ar trebui să nu mergem mâine la spital, mai bine în altă zi, dar oricât aș ascunde asta de el, tot va afla.

-Cristian? Putem să plecăm ,am aflat ce aveam nevoie.
-Hmm...nu mai bine rămânem puțin ca să.....
-Ar fi bine, dar nu cred că mai pot să aud ceva care să mă ajute.
-Nu ai de unde să ști, mai rămânem 2 minute!
-Nu am altă variantă, nu?
-Nu.

Am mai stat 2 minute cât să auzim același voci ,pe care nu le înțelegeam și pe cineva cum scria ceva. Habar nu am ce.

Eu și Cristian am hotărât să plecăm, când am ajuns acasă Thomas încă dormea. Ce trist că și-a pierdut și tatăl. Sper doar să fi auzit ceva greșit și tatăl lui să fie încă în viață....

Nu am putut decât să mă gândesc la cuvintele pe care le-am auzit, dacă am auzit prost?

Nu, am auzit bine, dar ce legătură avea controlul cu asta?

Poate, vorbeau de accident, poate vorbeau de faptul că celălalt șofer a pierdut controlul mașinii când era pe autostradă și asta i-a adus moartea tatălui său ?

Ceva îmi spune totuși că nu e asta.
Ar trebui să încerc să mă culc, dacă mă voi gândi prea mult la asta o să mă doară capul și nici nu cred că voi putea rezolva ceva.

Însă nu prea pot, tot încerc să le găsesc o legătură cuvintelor, dar tot nimic nu mi-a venit nimic în minte.

Așa că ,am deschis fereastra și am început să mă uit la stele ca și cum aș primi vreun răspuns de la ele.

Dacă totul ar fi atât de simplu, dacă pur și simplu, s-ar rezolva totul într-o secundă.

Hmph.....se pare că am uitat totuși în ce lume trăiesc.
Oricum ,dacă nu ai caută răspunsul, când îl vei găsi nu va fi la fel de interesant....