Premiul De A Rămâne În Viață

Ce ai pățit?

*Dimineața*

*Din perspectiva Anei*

Azi e ziua decisivă. Sunt așa de stresată. Dacă mă pierd?!

Am ieșit din camera mea, trebuie să mă pregătesc.

Și înfățișarea contează pentru o impresie buna.
Așa că am căutat în tot dulapul, și am ales ce credeam că e cel mai decent.

Trebuie să mai repet încă odată totul.

După ce am terminat am luat aer în piept și i-am zis lui Thomas că plec și că am să vin într-o oră.

În timp ce mă îndreptăm spre casa primarului ,repetam tot ce aveam de zis. Totul trebuie să fie perfect! Mi-am zis în minte înainte de a bate la ușă.

Simțeam cum inima îmi bătea de parcă ieșea din piept de frică.
Nu pot să cred că zic asta, dar îmi să greșesc.

O menajeră mi-a deschis ușa.

-Domnule, a venit cineva pentru vizita de la ora 12.
-Spune-i majordomului să o conducă la mine în birou.

De unde se aude vocea lui dacă el nu e aici?

Nici nu am putut să mă gândesc prea mult căci răspuns a și sosit, era un microfon pe o masă.

După acea, un domn înalt ,m-a condus până la biroul acestuia .

Trebuie să fie perfect! Mi-am mai zis odată în mintea mea, înainte să intru.

-Ia loc pe scaun. Despre ce vroiai să vorbim.
-Despre noua lege.
-E genială, nu?
-Nu chiar.....vedeți dumneavoastră, nu toate firmele își pot plăti acea taxă.
-Însă, avem nevoie de bani. Pentru ai ajuta pe cei săraci

Ceva îmi spune că vrea bani pentru el. Sunt destul de sigură de asta.

-Ar fi mai bine să faceți un eveniment de calitate ,la care să invitați la cină pe ceilalți membri ai parlamentului, doar suntem în capitala, deci nu le va fi greu să ajungă aici. Nu are rost să luați bani de la firme, multe deabia au apărut și încă nu își permit să plătească taxa. Chiar și dacă, să zicem acei oameni de la firma x ar avea datorii cu această taxă, probabil va da faliment înainte ca guvernul să le închidă firma.
-Dar ,și pentru un asemenea eveniment ,este nevoie de bani.
-Puteți lua din taxele cetățenilor, deoarece sunt destul de ridicate și apoi. ...
-Nu ,mersi. Nu le pot cere cetățenilor asta, ei au încredere în mine și nu îi voi dezamăgi.
-Dar și cei care dețin firme sunt cetățeni ai acestui oraș și au și ei aceleași drepturi, nu credeți?
-Da, dar un om de rand nu poate face atâția bani ca un patron al unei firme.
-Dar firmele ne ajută, mai ales fiind la noi în oraș, transportul e aproape gratuit. Plus că taxa e ridicată cea ce va duce multe firme aproape sau chiar în faliment și așa și cetățenii vor fi afectați. Nu puteți renunță la datul banilor celor sărăci? Sau să le oferiți locuri de munca aici.
-Ei nu sunt destul de inteligenți să lucreze aici.
-Atunci de ce mai merită bani? Nu dumneavoastră ați spus înainte de alegeri că dumneavoastră promovați inteligenta? Și mă gândesc că acei oameni pot învăța sau pot fi învățați, așa cum sunt și restul.
-Ai dreptate ,dar nu am să renunț la lege.
-Legea asta va afecta foarte mult și economia. V-ați sfătuit cu cineva înainte de a face decizia asta?
-Nu. Nici nu este nevoie , eu sunt primarul orașului și fac ce cred eu că este mai bine. De aceea am fost eu ales primar și nu alți oameni.
-Părerea mea este că ar trebui să renunțați sau să o amânați până vă sfătuiți cu cineva, de exemplu viceprimarul .
-Asta e decizia mea. Trebuie să te întreb, din partea cărei firme vi?
-Nu vin din partea nici unei firme, sunt doar un cetățean și am vrut să îmi spun părerea despre asta.
-Înțeleg.
-La revedere atunci!
-Stai! Nu ai vrea să lucrezi la primărie?
-Nu prea știu ce să zic. Nu le am cu politica.
-Ba dimpotriva.
-Lăsați-mă o zi să mă gândesc, am să vin mâine la aceeași oră aici și am să vă spun ce am ales.
-În regulă, să vi doar dacă răspunsul este da. La revedere atunci!
-La revedere!

Nici nu cred că voi mai veni mâine, deoarece știu că el nu va mai fi. Însă a doua zi când voi veni aici tot trebuie să dau un răspuns

Dacă voi spune că da, ar părea suspect că m-am răzgândit, probabil se va înțelege că nu îl simpatizam pe primar și că probabil voi fi unul dintre suspecți.

Dacă am să spun că nu, înseamnă că îmi voi păstra decizia, dar totuși dacă apare la știri ,și eu voi zice că nu înseamnă că tot pot fi bănuită, deoarece ei pot crede că eu nu am acceptat asta din cauză că știam asta.

Hmm......dar dacă zic că răspunsul este nu și televizorul este pornit exact la ora în care el va fi omorât, nu mă pot acuza, cred. Sau mai bine am să îmi pun telefon cu o oră înainte și am să vorbesc cu cineva, perfect asta am să fac.

Am ajuns acasă. Sunt destul de nervoasă dar nu am ce face. I-am trimis un mesaj lui BB.

Eu:Am încercat și nu a mers.
BB:Eram destul de sigur, nu ești în stare să faci nimic bine. Sper că ști că va trebui să te pui să dormi, deoarece crima va avea loc la ora 12.Si nu am nevoie de agenți obosiți.
Eu:Nu era parcă la 11?
BB:Taci! Eu știu mai bine!
Eu:Ok. Voi fi acolo.

Am început să vorbească cu Laura.

Eu:Hey! Ce mai faci?
Laura:Ce pot face la ora asta? Dormeam.
Eu:Oh. Scuze nu știam.
Laura: Dar ție nu îți este somn?
Eu:Neh. Dacă îți e somn te las să te culci, nu te mai sâcâi. Noapte buna!
Laura:Noapte buna!

Eram pe cale de a pleca. Am verificat toate camerele și, am fost puțin surpriza când l-am văzut pe Thomas treaz.

Am deschis becul. Și am fost surprinsa când l-am văzut pe Thomas că plângea.

-Ce ai pățit?