De ŞAPTE ani

Concertul lui Deniss

Am trecut de colțul școlii,iar Austin tot își ține mâna pe spatele meu.Atingerea lui e caldă și îmi dă fiori pe șira spinării.
-Mersi,dar nu am nimic!zic și mă trag de lângă el.O să întrebați de ce,dar adevărul e că eu și Austin nu ne-am avut bine niciodată,adică...ca prieteni,nu,eu nu sunt prietena lui și nici el prietenul meu,suntem doar colegi.Mirranda e destul de bună prietenă cu el,pe când noi...suntem doar colegi,colegi de 7 ani.
Habar nu am ce l-a apucat acum de este așa grijuliu.
-Ești sigur că tu nu ai nimic?spun și mă opresc.
-Nu,nu cred!zice și-și trece mâna dreaptă prin păr,un gest pe care mereu l-am considerat drăguț.Tu ai pățit ceva?întrebă din nou și se întinde ca să mă atingă pe cot.
Mă feresc și mâna lui rămane suspendată în aer.Ne uităm amândoi la ea,iar el o lasă în jos și își mușcă buza de jos.
"Ah...nu face asta,îmi vine să...îmi vine să...te sărut!",spun asta în capul meu.
Probabil că observă că mă holbez la buzele lui,deoarece se uită la mine.Îmi mut privirea în altă direcție și o iau înainte,nu durează mult până se alătura și el,dar,de data asta pastrăm tăcerea până la cabinetul medical.
Se aude un "Intră!",când Austin bate la ușă,după care el o deschide.
Asistenta e draguță,dupa cum arată are 27 de ani,are parul negru și ochi verzi și o voce caldă.
-Stai jos,scumpo!îmi zice mie.Ocupă și tu un loc!îi spune și lui Austin.
Asistenta iese din cameră.Mă uit prin împrejurimi,am mai fost la cabinetul medical doar o singură dată,când era iarnă și mă jucam cu copii în curtea școlii,am băgat mâna în zăpadă și mi-a intrat un ciob în deget.Îmi amintesc cum sângele meu era singura pată de culoare,într-un ocean alb.
Doamne...și când mâ gândesc ce dureros și scârbos a fost...mi-e rău...
Austin probabil că remarcă,pentru că se ridică și vine spre mine.
-Ești bine?zice și își pune mâna pe umărul meu.
Aș vrea să mă trag înapoi,doar că mă simt prea rău.
Îmi înghit un val de vomă și spun:
-Da,sunt!
Tocmai atunci se întoarce asistenta cu o cutie cu bandaje.
-S-a întâmplat ceva?întrebă ea.
Austin se îndepartează de mine.
Vreau să zic că nu,dar el spune:
-Îi este rău!
-Ba nu!reușesc să zic.
-Ba da!zice el.
Doamne,cât îmi vine să-l pocnesc și jur că dacă nu mă simțeam așa rău nu mai scăpa.Vreau să protestez din nou,dar:
-Copii,gata!strigă asistenta.Dacă ți-e rău,îmi zice mie,e normal.Am auzit ce s-a întâmplat și poate să-ți fie rău de la lovitură,da?
Dau din cap că "da".
-Și tu,spune și se întoarce spre Austin,taci din gură și stai jos pană îți vine rândul!
DOAMNE!O iubesc pe femeia asta!

***

-OMG!îmi țipă Ro în ureche.Ești așa norocoasă!
-Norocoasă că ce?zic.Că am căzut?
-Nu!Că ai căzut pe el!zice Mirranda.
Mergem pe drumul spre casă.Orele de astăzi au zburat ca vântul.Nu s-a mai întâmplat nimic,Austin nu a mai vorbit cu mine și nici eu cu el.Ne-am întors de la cabinet în tăcere și toată ziua ne-am purtat de parcă nu ne-am cunoaște.
-Ce o să porți în seara asta?întrebă Ro.
-Hm....PAI TRICOUL PE CARE L-AM PRIMIT DE CRĂCIUN DE LA TINE ,CU BLACK BLOOD!țip eu și râd.
-Și tu?o întreabă pe Mirranda.
-Tot ăla,doar ne-ai facut aceleași cadouri!spune și ea și râde,după care... :BITCH!
-Oh, te rog!QUEEN BITCH!zice ea și face o reverență.
La asta începem să râdem toate.

***
Mă uit în oglindă...
Port niște pantaloni de piele,negrii și tricoul cu Black Blood.Sunt dată cu rimel și dermatograf negru,iar părul meu e drept acum și nu mai e ca o cascadă nebună,fetele mereu m-au invidiat pentru ca e cârlonțat,dar nu am înțeles de ce...eu l-am vrut drept mereu.
Îmi dau cu un ruj nud și mă mai privesc încă un minut.
Ținuta îmi scoate formele în evidența,care nu sunt așa de evidente ca ale Katherinei.Ea e o fată slabă și destul de înaltă și ca orice fotomodel are forme vizibile.Are ochii albaștrii și părul blond și lung.
Mă opresc din comparația mea cu Kat și hotărăsc că e timpul de plecare.
Cobor în bucatărie,tata nu e acasa,bineînțeles,e plecat cu afaceri,iar mama e la serviciu.Lucrează în fiecare vineri la tură dublă la Grays Harbor Community Hospital.
Apuc o geacă de piele din cui și ies din casă,încuiând ușa după mine.

***
Concertul e superb!Trupa e genială,iar toată lumea se distreză.
O văd pe Ro lângă scenă.Are mâinile sus și sare împreună cu toți.
Concertul e în aer liber,așa că pot să văd stelele.Mă plictisesc!
-Unde pleci?mă întreabă Mirranda.
-Să iau un pahar de punch!strig eu ca să mă audă.
O întreb dacă vrea și ea,dar dă din cap că nu.
Mulțimea se termină chiar lângă bolul cu punch.
Apuc un pahar de hârtie roz și iau polonicul din bolul de punch și încep să torn.
-Ceau,Torri!
Îmi scapă un tipăt și vărs punchul pe mine.
Mă întorc și dau peste Austin.
-O nu !spune el.Scuze ...bănuiesc că pătează!Lasă-mă să te ajut!mai spune și apucă un șervețel.
Începe să curețe pata de pe pieptul meu,dar ...SE ÎNTINDE MAI RĂĂĂU!
-O,Doamne!Scuze,T!
"T"?!De când îmi zice el mie așa?
-Austin!mă aud țipând.Termina,da?Doar...ia mâna de pe mine!
-Doamne,ești așa de...egoistă și irascibilă!zice el.
Parcă m-a pocnit!Dar nu mă las mai prejos.M-a enervat rău azi!
-A!Eu?!Eu sunt aia egoistă?!Tot eu?Eu sunt aia care nu lasă pe nimeni să vorbească,nu?!Să știi că pot să-mi port și singura de grijă și am gură să spun dacă am sau nu ceva!
-De ce nu m-ai lăsat să te ajut?!zice el furios.
-PENTRU CĂ NU AM NEVOIE DE AJUTORUL NIMĂNUI!MAI ALES AL TĂU!adaug.
Austin arată de parcă l-aș fi plesnit peste față,dar nu-mi pasă!
Mă întorc și plec de lângă el.Mă uit la scenă și observ că formația a lust o pauză și îi observ pe Deniss și Ro cum se giugiulesc într-un colț.Ro e între el și un zid și are picioarele încolăcite în jurul bazinului lui Deniss.
Eu am parte de o ceartă și ei mai au puțin și fac copii?!
Ma uit după M ,dar nu o vad....grozav...merg singură acasă....

Gata și ăsta! Cea de sus e o poza cu Deniss.(Denis Stoff)