De ŞAPTE ani

Ce am făcut?!

Îmi amintesc că mergeam o data undeva,nu-mi amintesc exact unde,dar știu că mă plimbam.
Era dimineață şi toți oamenii care mergeau la serviciu(ghinioniști) mişunau pe stradă şi se înghesuiau în fața automatului de cafea.
Am trecut pe lângă o fetiță de,cred că vreo trei ani,o fetiță blondă,cu ochii azurii,îmbrăcată într-o rochiță roz,cât ea de mică.
M-am uitat la ea și am zâmbit.
-Uite,bunica!i-a spus ea bunicii sale.
Ținea în mână ei micuță un trandafir roz.
-Un trandafir!a exclamat fericită.
Am privit-o cu drag.Mă făcea să zâmbesc.
-Da,mamaie!Când o sa te faci mare,o să-l oferi cuiva drag.O să-l oferi unei persoane pe care o iubești.
-O să îl ofer mamei!a zis fetița.
-Da!Și când te faci mare o să primești de la un băiat unul.
Mi-a pierit zâmbetul.
-Dragă fetiță,nu te cunosc,dar mi-ai ajuns la inimă.În viitor,când vei crește,sincer,îți doresc să nu te îndrăgostești de cine nu trebuie.Nu vreau să suferi şi tu!am gândit-o.
Dar,nu am spus-o.

-Nu se poate!spun şi clatin din cap.
Lacrimile năvălesc imediat şi sparg barajul.
Obrajii mei sunt lacuri.
-Torri...
Vine spre mine.
-Nu!țip şi mă dau un pas în spate,scăpând chitara.
-Torri,...eu...
Întinde mâna după mine,dar eu mă dau în mai în spate.
-Nu!Nu mă atinge!îi spun și-mi pun palmele în față,gest de apărare.
-Pot să-ți explic!Doar...doar ascultă-mă!
-Ce e de...ex...explicat?spun printre suspine.Esti cea mai mare greșeală din viața mea,Austin Teller!Mi-ai dat lumea peste cap şi...eu...eu...
Mă întorc cu spatele şi un hohot de plâns iese.
-Iubito!spune şi îmi pune o mână pe umăr.
-Lasă-mă!
Îi dau mâna la o parte.
-Nu sunt iubita ta!țip.
Mă șterg la ochi.
-Ar fi bine să nu mai stai prin preajma mea!Pentru totdeauna!
-D...dar...
Îl las în urmă,dar îmi dau seama ca am uitat chitara.
Mă întorc şi o ridic de jos.Mă uit cu greu la omul care mă făcea să fiu o cușcă de fluturași care zburau mereu când mă atingea sau săruta sau se uită la mine.
Lacrimile ies din nou.Pe cine păcălesc...?Nu au încetat.
Mă privește trist,e foarte trist.
Dar și eu sunt!Eu sunt cea care suferă!Care plânge!
-Știi ce făceam aici?îl întreb.
Nu spune nimic,motiv pentru care continui:
-Am venit aici ca să-ți fac o surpriză!Am venit ca să-ți cânt cântecul pe care l-ai scris pentru mine!
Ridic chitara.
-Dar...Se pare că nu era pentru mine!Atunci pentru cine era,Teller?Hă?Audrey? Una dintre fetele cu care ai fost la liceu?Sau o alta pe care nu o cunosc?!
Acum...nu plâng de supărare,ci de furie.
Îmi vine...Îmi vine să-i dau cu chitara asta în cap!
-Torri!Eu...Lasă-mă să-ți explic!
-Nu mai e cazul!Eu am zburat de aici!

Încep să merg,dar lacrimile cad din nou,atât de rapid încât nici nu le văd până când nu ating pământul.
-Torri!strigă Austin.Vino înapoi!
Mă șterg la ochi şi merg mai departe.
Cât de departe pot de tine,Austin!Pentru că mi-e frică!Mi-e frică că poate mă întorc şi alerg spre tine,în ciuda situației!
Nu va auzi gândurile astea vreodată.Nu va mai auzi!

Austin Pov.

Ce am făcut?!Ce am făcut?!Ce an făcut?!
Am pierdut-o!Am pierdut-o!Am pierdut-o!
Îmi pun mâinile în cap şi privesc spre ea cum se îndepărtează,pana devine un punct mic.
-Austin!Frate,îmi pare rău!Nu știu ce m-a apucat!
Jonny îmi pune o mână pe umăr.
I-o dau jos.
-Hai,frate!Nu te purta așa!
Mă întorc şi merg spre ușa cabanei.
-Ce pot face?întreabă el,vinovăția simțindu-se în glasul lui.
Mă opresc în fața ușii şi-i arunc o vorbă peste umăr:
-Lipește-mi inima la loc!

Torri Pov.

-Mulțumesc!spun.
Beau ciocolata caldă pe care mi-o oferă Mirranda.
Ro îmi strânge mai bine pătura pe umeri.
-Lasă-l naiba!îmi spune ea.E un bou dacă a făcut asta!
-Un bou pentru care bate inima mea!spun încet,apoi alte lacrimi  vin.
-Nu,nu,nu,nu!spune Mirranda.
Mă ia și ea în brațe.
-Of,of,of!

Nu am fost la activități.Mai erau două în acea zi.Nici ele nu au fost.Au vrut să stea cu mine.
-Dă-mi la o parte! a spus M.
A intrat sub pătură.S-a băgat și Kat.M-au luat amândouă în brațe.Sufereau și ele.
În ziua asta,am realizat două lucruri,acelea fiind că Austin mi-a frânt inima în o mie de bucăți,iar el îmi făcea rău,nu bine și că am cele mai bune prietene din lume.

***

A trecut o săptămână de la cearta noastră.De la lacrimile mele vărsate pe chitară.
O săptămână de când inima mea a țipat de durere.
Atât a trecut de când nu am mai vorbit cu el.
A încercat să-mi explice,dar nu l-am lăsat.
-Torri!Eu pur şi simplu...nu știu...nu e adevărat!mi-a spus.
-Dacă tu-mi spui că pariul nu-i adevărat,te ascult!I-am zis nervoasă.
Eram în sala de mese şi mă oprise în drum spre masa noastră.
Fetele,care au stat numai cu mine,se puseseră în fața mea.
Ro îl privea cu dispreț şi pun pariu că putea să-l facă franjuri cu unchiile ei ascuțite,iar Mirranda mai avea puțin și începea să latre la el.
Cât le iubesc!
-Deci?E adevărat sau nu?
Mă uitam în ochii lui ca să-l intimidez.
-Eu...pai...e adevărat,dar...
-Nu-i nevoie!
M-am întors şi am plecat la masă.

Mai avem 2 zile de tabără.
Nu vom mai avea activități,vom avea doar focuri de tabără,ne vom distra,vom cânta...
-Ești sigură că vrei să alergi singură?mă întreabă Mirranda.
Dau din cap.
-Nu am mai alergat singură de mult timp şi crede-mă,am nevoie să fiu singură.

Ies din cabană şi-mi pun căștile în urechi.

Austin Pov.

O văd.E îmbrăcată într-un tricou larg şi alb.Colanti negri.Pantofi de alergat.
Mă voi duce la ea.Voi vorbi cu ea.Voi repara totul.
Mă duc la ea şi-i trag casca din ureche.
Se întoarce brusc şi când mă vede începe să alerge.
Alerg după ea şi o prind de mână.
O trage rapid şi se oprește.
-Dacă mă mai atingi vreodată o să ramai fără ceva!
Cum să-i explic când ea nici nu vrea să mă vadă?!
-Vreau să-ți explic!
-Nu e nimic de zis!
Începe să alerge.
-Faci ce vrei,dar o să mă țin după tine până mă vei asculta!
Și-a dat ochii ăia frumoși peste cap şi a alergat mai departe.
Bineînțeles că o lua pe tot felul de cărări şi alerga mai rapid ca să-i pierd urma,dar pot alerga mai rapid ca ea.Avantajul jucătorului de basket.

TorriPov.

Ce mă enervează!Vreau și eu să alerg singură şi mă aleg cu Austin!
Nu suport să alerg alături de el!Nu suport nici să-l văd,da să alerg cu el!
O iau ca nebuna prin toate șanțurile,citesc brusc,alerg mai rapid,poate scap de el.
Poate rămâne în urmămă.Dar,nu!
Fir-ar el și basketul lui!
Am obosit eu.
Ajungem la pădure.
-Bun!Acum poți să mă asculți?
O iau înainte și intru în pădure.
-Torri!O,haide!Trebuie să vorbim!
-Și dacă eu nu vreau să vorbesc?!
Mă întorc și mă uit urât la el.
Vine mai aproape şi își pune o mână pe obrazul meu.
-Dar,eu te plac!spune.
Pufnesc.
-Cu ce ocazie?Nou pariu?
Îi dau mâna la o parte.
-Nu!Mă asculți?
-Nu,Austin!Ok?De ce să te ascult,când tu mi-ai frânt inima?!
Deschide gura să zică ceva,dar îl opresc.
-Nu te obosi!Nu am nevoie de mila ta!"Vai,săraca fată chiar mă place!"spun eu."Poate nu am făcut-o să plângă destul!Ce ar fi sa mai încerc..."
-Merișor!spune şi își pune palmele pe obrajii mei.
Le dau jos.
-Nu!Nu sunt merișor!Lasă-mă în pace,Austin!Lasă-mă!Acum,mâine ßi pentru vecie!
Încep  să alerg prin pădure.Nu știu pe unde,doar alerg.
Austin mă urmărește,ceea ce mă scoate din minți.
Încep să alerg cât de tare pot,chiar dacă plămânii mă înțeapă.O iau printre o mulțime de copaci.
Te rog,lasă-ma!

-Vrei să mă lași?întreb când trece în fața mea.
Mă lovesc de el.
-Nu!O sa vorbim!
-Și dacă nu vreau?repet.
-Nu-mi pasă!O să te oblig!
Îmi dau ochii peste cap.
-Cu ce drept?
-Sunt iubitul tău!
-Nu,nu ești!Nu ești şi nu ai fost niciodată!Și asta nu din cauza mea!Știi ceva?
Mă uit la el şi-mi scot și cealaltă cască din ureche.
La ce bun să asculți Nirvana,dacă cineva e prin preajmă şi nu te lasă?
-Eu plec!
Mă întorc și merg drept.
Văd un copac uriaș cu ramuri lăsate în jos.
Are un cerc roșu pe el.
Nu am trecut pe lângă ăsta.
O iau la stânga.
Niște bușteni.
O iau la dreapta.
Apa curge într-un pârâu.
-Torri!spune Austin şi vine după mine.
Mă uit la el şi îl las să o zică el,căci mi-e mie frică:
-Ne-am rătăcit!

*tuse*
*tuse*