...

161 14 4
                                    

Rămân nemișcată în timp ce buzele noastre sunt lipite.
Îmi țin ochii deschişi şi mă uit,cu greu în ai lui Austin.
Dar el îi are închiși.Nu ştiu ce să fac.Să-l pocnesc sau să-l îmbrățișez?
Să mă retrag sau să-i răspund?
Am nevoie de toată puterea din lume să mă retrag.
Dar,nu pot.
Buzele lui se simt foarte bine pe ale mele,parcă fiind două piese din același puzzle.Sunt calde,plăcute,delicate...
Oh,frate!Torri!Retrage-te!
În schimb...îi răspund la sărut.
Deschide ochii,dar e prea târziu să-mi îndepărtatez privirea,căci mi-o paralizează imediat ce dau cu ea de nestematele maro din ochii lui.
Își pune cealaltă mână pe spatele meu şi mă trage mai aproape,astfel încât...stau cu mâinile pe pieptul lui.Dintr-o dată...realitatea îmi dă o palmă,încat sa mă trezească.
Julian!
Dumnezeule!Trebuia să merg la întâlnire!
Mă desprind din sărut şi ies din brațele lui Austin.
-Îmi cer scuze!zic.
-Pentru ce?
-Pentru...ce s-a întâmplat!spun și gesticulez între noi.
Bag mâna la el în buzunar,cu tragere de inimă şi scot cheia,apoi crezând că m-ar putea opri,o iau la fugă spre uşa.
Bag cheia şi răsucesc.
-Mie nu!zice Austin din locul în care l-am lăsat.
Înlăturând cuvintele sale,ies rapid pe uşă.

Austin Pov.

Nu pot să cred ce tocmai am făcut...
Nu pot să cred că mi-a răspuns!
Nu pot să cred ce caldă e!
Am mai sărutat multe fete la viața mea,dar nu a fost ca acum.Sărutul ăsta...sărutul ăsta a fost...diferit.
Simplu...delicat...profund...
Și avea gust de mere!

Torri Pov.

Mă uit la ceas şi nu-mi vine să cred!
E 19.15!
Am întârziat așa mult!
Încep să alerg spre lac cât de repede pot.
În momentul de față,îmi mulțumesc că nu am luat tocurile cui.
Ajung la lac în 3 minute.
-Julian?strig.
Urc pe doc.
-Julian?încerc din nou.
Mă duc spre margine şi observ un coş de picnic,stând pe lemnele docului.Pe el este un bilețel.
Îngenunchez şi iau bilețelul alb de pe capacul coșului.

"Ce s-a întâmplat cu tine?De ce nu ai mai venit?"

Oftez şi las bilețelul să cadă.
Am întârziat...

***
-Păcat de ținuta ta!zice Ro.
-Mdea!zic eu.Păcat de ea!
Mă uit urât ,iar ea zâmbește inocent.
-Şi ce voia Austin?întreabă ea în timp ce-şi dă unghiile cu un lac albastru.
-Păi...m-a întrebat dacă îl plac...,spun nepăsătoare.
Scăpa pensula din mână,dar o ridică rapid ca să nu murdărească lenjeria de pe pat.
-Ce te-a întrebat?!zice ea,mai mult țipând.
-Da...,zic.Dar i-am zis că mie îmi place de Julian.
-Apoi?întreabă ea parcă știind ce s-a întâmplat.
-Apoi nimic!spun cu indiferență și ridicând din umeri.I-am luat cheile sin buzunar și am descuiat ușa.Apoi biletul!
Ea dă din cap,parcă necrezând.
-Uite,Kat!zic.Vreau să mă culc.Să o saluți pe Mirranda când vine!
Ea da din cap și continuă să-şi facă unghiile fredonând o melodie.
Îmi iau pijamaua și merg cu pași grăbiți spre baie.

Stau în pat,dormind.
Ba nu.Prefăcându-mă că dorm.Încercând să dorm.
Mă uit la tavan,pe care abia îl văd în lumina difuză şi mă gândesc.
Audrey sforăie lângă mine şi asta îmi dă dureri de cap,Katherine îl strigă pe Deniss în somn,iar Mirranda are un somn profund.
Eu stau să mă gândesc.
Julian mai mult ca sigur s-a supărat pe mine.L-am sunat de 3 ori,dar îmi intra căsuța vocală.Şi totul din vina lui Austin!
Austin...
Îl văd pe tavan.Îi văd chipul şi îi aud râsul,iar zâmbetul lui apare și el.
Închid ochii,dar îl văd și acolo.
Mă văd pe mine lipită de pieptul lui,cu mâinile lui pe spatele meu...sărutându-ne.
Audrey scoate un sunet îngrozitor de tare şi neomenesc,ceea ce mă duce din nou cu gândul că ar putea să fie extraterestru.
-Oh,mai taci!îi spun tăios,apoi mă întorc pe o parte.

Austin Pov.

Oare ea stă și se gândește la sărutul nostru?
Eu numai la asta mă gândesc.M-am gândit de când a plecat.
Nu i-am spus nici lui Jonny.Am ținut în mine.
Oare ea i-a spus Mirrandei?Katherinei?
Nu am putut să-i spun lui Jonny.Chiar dacă însemna să câștig pariul.Nu m-a lăsat inima să o fac.Sincer...cred că a însemnat mai mult decât trebuia.Ceva se întâmplă cu mine şi nu știu ce,dar îmi place.
Îmi place să mă gândesc mereu la ea şi să mă întreb cum o să reacționeze când o să mă vadă,iar apoi...mă gândesc la cum voi reacționa eu când îi voi vedea ochii căprui atât de  stralucitori şi calzi.
Nu pot să dorm...
Oare ea stă trează acum?

De ŞAPTE  aniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum