De ŞAPTE ani

Nu pot să cred...

Las telefonul de la ureche jos.
-Privești stelele cu mine?
Îmi pun mâna la gură.
Austin ține o pătură pe umăr şi două căni cu ciocolată caldă în mâini.
-Deci da?întreabă și rânjește.
Dau din cap.
Îmi dă o cană şi o țin între palme.
Căldura ei îmi face corpul să vibreze,în timp ce-l urmez pe Austin.

-Haide!spune şi-mi face semn să mă așez lângă el,pe pătură.
Mă așez turcește,lângă el,atentă să nu vărs ciocolata.
-Poftim!spune și-mi pune o altă pătură pe umeri.
-Mulțumesc!spun.
Îmi pun cana încet,pe doc şi strâng pătura pe umerii mei.
-Fetele o să se supere!îi zic.
Se lungește pe pătura de sub noi.
-Dar,merită!spune el.Uite!
Îmi arată cu capul în sus.
Privesc stelele şi rămân fără aer.
De fiecare dată când am venit aici,eram prea ocupată de problemele mele,încât să observ lucrurile frumoase din jurul meu...asta...până la Austin.
-Austin!șoptesc şi îmi întorc capul spre el.
-Vino aici!spune.
Mă lungesc,cu capul pe pieptul lui.
Austin mă cuprinde cu un braț şi mă trage mai aproape.
Îşi sprijină bărbia de creștetul capului meu.
-Ești caldă!îl aud că spune.
Expir aerul,pe care fără voia mea l-am ținut în mine.
-Păi,asta pentru că mi-e cald!
De ce am zis asta?!
Îl aud cum chicoteşte.
-Și e vina mea?
Jur că pot să-i aud rânjetul din râs.
-Foarte amuzant!zic şi-mi dau ochii peste cap.

-Uite!
Îmi arată cu mâna o constelație.
Îmi ridic capul de pe pieptul lui şi mă pun pe spate.
-Wow!exclam.
Mii de stele.Nu...milioane de stele.Miliarde de stele ne privesc.
Chicotesc.
-Ce?Mă întreabă el.
Mă uit la cer.
-E ciudat...
-Ce e ciudat?
-E ciudat că noi stăm să le privim,dar defapt ele ne privesc.
Se pune într-un cot şi se întoarce spre mine.
Iar mă roşesc.
-Ți-am spus vreodată de ce îmi place de tine?mă întreabă în timp ce își trece un deget peste buza mea de jos.
Bătăile inimii mele se accelerează.
Cred că egalează numărul de stelele.
-Nu...,spun încet.
Se apleacă,astfel încât ajunge cu buzele deasupra alor mele.
Respirația mea devine greoaie.
-Pentru că...
Se apropie mai mult,dar nu le atinge.
Rânjește şi mă sărută pe bărbie.
AAAAA!
-Ești frumoasa...
Mă sărută pe nas.
O să leșin.
-Ești amuzantă!
Mă sărută sub ochiul drept.
-Ești deșteaptă!
Mă sărută sub ochiul stâng.
O să mor.
-Ești adorabilă!
Mă sărută pe gât.
Ochii mei se măresc şi se poate să fi scos un suspin mic.
Își ridică capul şi se uită în ochii mei.
Rânjește.Rânjeste mai rău ca niciodată.
Iar mi-a găsit pulsul!
-Ești specială!spune şi își apropie buzele de ale mele.
Când cred că o să mă sărute,se oprește la un cm.
Haide,Austin!Haideee!
Se uită în ochii mei şi rânjește.
Aștept...aștept...aștept.
-Săruta-mă!zic tare.

Mă sărută.Pasional.
Îmi ridic capul,vrând mai mult din sărut.
Austin își pune o mână sub ceafa mea şi continuă sărutul.
Mă simt atât de bine şi fierbinte încât îi mușc buza de jos.
Deschide ochii şi scoate un sunet gutural.
Dumnezeule!
Îmi dezlipesc buzele de ale lui şi mă uit la el.
-Mișto!zice el.Fă-o din nou!
Îmi dau ochii peste cap și-i pun palma pe față.
-Hai,mai bine să privim stelele.

Nu am privit stelele,am stat îmbrățișați.Ba chiar am adormit.

Austin Pov.

O privesc cum doarme cu capul aşezat ușor pe pieptul meu.
E atât de liniștită...de tăcută...de inocentă.
Scot telefonul din buzunar şi mă uit la el.
Stăm de 3 ore aici.
-T...,vreau să zic.
Dar nu pot.E prea dulce,așa...dormind în brațele mele.
Îi dau ușor capul de pe pieptul meu şi mă ridic.

Îmi pun o mână pe spatele ei şi una după genunchii ei şi o ridic ușor.

***
Torri Pov

Mă trezesc a doua zi la mine în pat.
Mă ridic în șezut şi mă uit la cele două prietene ale mele,care stau cu mâinile în șold şi se uită furioase la mine.
-Torri Sophia Cross!spune Mirranda.
-Cum ai putut să nu ne spui ca pleci cu Austin aseară?continuă Katherine.
-Eu...
-Niciun tu!mi-o taie Mirranda.Trei ore!Trei ore ai lipsit,fără să răspunzi la mobil!Și apoi,Austin te aduce aici în brațe?!Dormind?!!
-Ups,mama!spun şi-i zâmbesc dulce.
-Acum...Treci și spune-ne tot!țipă Ro şi sare cu Mirranda la mine în pat.
Mă întind la loc şi-mi pun perna pe față.
O să fie o dimineață lungă...

Îmi pun un măr pe tavă.Mă uit la ouăle ochi din farfuria mea şi la bucata de bacon.
Hm...Am făcut o față ca în desene.
-Hei,uitați!Torrie şi-a găsit sosia!
Mă întorc şi o văd pe Audrey.
-Hm...,Aubrey?Ești sigură că știi ce înseamnă o sosie?
Mă fulgeră cu privirea şi eu zâmbesc învingătoare.
Mă întorc şi-mi legăn șoldurile.
-Hei!spune Austin parcă apărând de nicăieri.
Mă întorc şi-i dau un pupic pe obraz.
-Îți țin eu tava!se oferă el.
Mă uit la el şi nu-mi vine să cred.
Austin Teller gentleman?
-T?
Îmi revin.
-Nu,mulțumesc!Pot să o duc și singură.
Dă din umeri şi ne îndreptăm amândoi spre masă.
La jumătatea drumului îl aud:
-Ar trebui să-i mulțumesc lui Audrey!Îmi place cum îți legăni șoldurile!
Mă opresc din mers,cu ochii aproape scoși din orbite şi roșie de parcă aș avea atac de cord.
Austin râde şi-mi ia tava din mâini.
-Iau eu asta!Mulțumesc!spune și se îndreaptă către masă.
Eu rămân pe loc.
-Haide,T!Leagănă șoldurile alea pană la masă!îmi strigă când ajunge.

La ora de chitară eu și Austin stăm față în față şi cântam.
-Cânți din ce în ce mai bine!îmi spune.
-Asta pentru că am cel mai bun profesor de muzică din lume!îi zic,făcându-i cu ochiul.
-Te rog,mă flatezi!

La sfârșitul orei,îmi vine o idee.
De ce doar el să-mi facă surprize?Pot și eu.
-Hei,Denden!spun după ce pleacă toată lumea.
-Da,Thor?mă întreabă el.
-Uite...mă întrebam dacă pot să împrumut o chitară de aici...pentru că vreau să-i fac o surpriză lui Austin,dar nu-i spune!
Se uită la mine,apoi nu știu la ce se gândește,căci rânjește şi dă din cap.
-Poți să alegi orice!îmi spune.
Țip de fericire şi-l iau în brațe.
Mă duc și aleg o chitară,apoi îl pup pe obraz.
-Știam eu de ce ești tu cel mai tare Denden!
Se uită la mine confuz,dar încep să alerg.
-Asta n-are niciun sens!strigă el după mine.

Cât fetele sunt la prânz,eu stau în camera mea.
Încă țin minte notele din cântecul lui Austin,așa că încerc să-l cânt.
Închid ochii şi văd cu ochii minții corzile pe care le-a atins el.Acelasi lucru fac și eu.
După o patruzeci de minute de exersat,îmi iese ca lui.

Austin Pov.

-Ce ai făcut?!mă întreabă Jonny furios.
-Am acceptat...,spun încet.
-Ești un nemernic!țipă el la mine.
-Hai,frate!E doar mică schimbare!Atâta tot!Nu melodramatiza!
-Mică schimbare?!Să nu melodramatizez?!Cum poate să fie faptul că prietenul tău cel mai bun o să fie căpitanul meu,o mica schimbare?!
-Dar,nu o să fiu al tău,Jon!Al echipei...
-Cum crezi că mă simt eu?!îmi taie el vorba.Cum crezi?!Mi-ai promis că nu o să accepți!
-Ei,haide!M-au sunat și m-au întrebat!E o oportunitate unică!Viitorul meu în basket poate depinde de asta!țip eu.
-La fel și ca cel din muzică?!
-Muzică?!întreb.
-Da!Te-ai gândit vreodată că poate eu voiam să fac parte dintr-o trupă?!Că poate eu îmi doream să fiu aclamat de mulțime?!
-Eu...
-Nu!Nu te-ai gândit!Tu nici măcar nu m-ai întreabat dacă sunt ok cu asta!Ești un bou,frate!
-Jonny,frate!Stai!spun și merg după el.

Torri Pov.

Privesc cum usa cabanei lor se deschide şi zâmbesc.
Țin mai bine chitara în mână.
Zâmbetul îmi piere,însă,când îl văd pe Jonny ieșind din cabană furios.
-Jonny!îl strigă Austin şi-l urmează.
-Jonny!zic.
Se uită la mine și vine.
-Torri?Ce faci tu aici?mă întreabă.
-Eu...pai eu...,spun uitându-mă la chitară și roşindu-mă.Îl așteptam pe Austin.
Mă uit la Austin,care stă la 5 pași de noi şi-i zâmbesc.
-Încă ești cu nemernicul ăsta?!întrebă el,dezgustul simțindu-se în glas.
-Poftim?întreb confuză.
Se întoarce către Austin.
-Nu i-ai spus?
El face ochii mari şi culoarea îi piere din obraji.Tenul lui e alb ca varul.
-Nu i-ai spus!afirmă Jonny și rânjește.
-Ce să-mi spună?întreb.
-Hei!Asta e între noi!Nu o amesteca!îl avertizează el.Nu e treaba ta!
-Ce să-mi spună?întreb exasperată.Jonny!
Austin clatină din cap.Jonny se întoarce cu fața spre mine.
-Nu ți-a spus că totul a fost un pariu,Torri?Că de asta te-a sărutat?Că de asta sunteți împreună?Acum uite ce nenorocit e prețiosul tău iubit!mi-o trântește el.

Opaaa!