De ŞAPTE ani

Poate că-i sfârșitul...

După ce-i dau adresa lui Austin,închid telefonul şi mă uit urât la Damon.
-Tu nu ai ceva mai bun de făcut?Ce dracu' te-a apucat acum să spui alea?Ce?M-am oferit eu să-ți arăt împrejurimile?!Vrei să chem poliția?!mă răstesc eu și apoi îmi dau seama că sunt într-un restaurant și ca lumea se uita la mine.
El se uită confuz la mine și ridică din umeri.
-Pa,Mirranda!spune el și de ridică de la masă.Ne mai vedem,bruneto!spune și-mi face cu ochiul.
-Dacă nu pleci de aici jur că nu o să mai ai copiii în viata ta!latru eu la el.
Își dă mâinile în lateral,semn ca se predă și iese din restaurant.
-De ce te-ai comportat cu el așa?mă întreabă M.
Mă uit urât la ea.
-Mai și întrebi!
Am niște nervi de nici nu va imaginați.Ce om pervers și stupid.Ştiti...e ca o reclama la pempărşi.Da,exact așa.O reclama cu fundulețe de bebeluș,pe care toată lumea o adoră pentru că sunt bebeluși,dar cred că nu mai eu văd partea scârboasă.Oamneni buni,niște funduri mici apar pe ecran,fix în fața voastră.Ei,așa e și el,sigur că arată bine,dar cred că sunt singura care își dă seama că e genul de om ciudat care pe sub înfățișarea aia de fotomodel ascunde un secret mare.

Austin Pov.

Trântesc portiera mașinii și o iau în pași hotărâți spre restaurant.
-Salut,frate!
Mă opresc din drum ca să-l văd pe cel mai enervant om din lume.
-Salut,Damon!spun nonșalant.Cum îți mai merge?
De parcă mi-ar păsa mie...
-Ăm...bine... .Auzi,mai știi ieri când am avut meciul?
-Adică meciul în care am fost suspendat din cauza ta?întreb cu cel mai mare zâmbet fals posibil.
-Da!spune și își aprinde o țigară.Uite frate,îmi cer scuze!Pace?întreabă și îmi întinde mâna libera.
Mă uit de la el la mână lui și pentru o secundă îmi vine să i-o rup.Am avut cel mai mare meci al nostru și mai rămăsese un singur minut,așa că trebuia să mai dau un singur coș ca să câștigăm.Luasem mingea și eram gata să arunc la coș doar că era un adversar în stânga mea.Am încercat să-l ocolesc și fix în momentul ăla,a venit Daemon,care e noul nostru membru al echipei și la împins.Ca să nu cadă,l-am prins de tricou,iar arbitrul m-a suspendat.
-Sigur,frate!zic și îi strâng mâna.

-Austin!țipă Torri.
Mă întorc cu fața spre ea și când o văd cum vine spre mine țopăind parcă furia mea se risipește.Când ajunge în fața mea îmi sare în brațe.
-Salut și ție!îi zic și o îmbrățișez strâns.
-Sunt și eu aici!spune Mirranda.
-Salut!îi zic printre părul Merişorului meu.

Torri sare din brațele mele ca fulgerul.
-Ce s-a întâmplat?o întreb.
-Salut,din nou!spune Daemon,iar eu mă încordez.
-Din nou?!
Torri se întoarce cu fața la mine.
-Cum adică din nou?!spun simțind cum iar mă cuprinde furia.
Mă uit chiorâș la el.
-Pai pot să spun că am făcut cunoștință de mai mult timp.
Își arunca mucul de țigară pe jos și calcă pe el ca să-l stingă.
Mă uit la Torri.
-Nu e cum crezi!Am dat accidental de el la stadion.
-Vrei să spui peste!
Jur că-l omor!
-Poate ar fi cazul sa taci!Nu te-a băgat nimeni în seamă!țipă ea la el.Şi cum spuneam,la stadion și aici...
-Ați luat masa împreună?!vocea mea pițigăiată arata cât de încordat sunt.
-Nu!Logic că nu!A apărut din senin!Austin,nu e ce crezi tu!Nici nu-l cunosc!
-Dar te-ai oferit să-i prezinți împrejurimile cu fundul tău cu tot,nu?!țip eu.
Se uită la mine ca și cum as fi pocnit-o.
-Deja cred că devi măgar!spune.Aşa mă cunoști tu pe mine?!
E atât de furioasă încât pot să-i văd vena de pe gât care pulsează.Ăsta e un tic pe care-l ador la ea și în alte circumstanțe i-aș zice cât de mult aş vrea să sărut vena aia și chiar aş face-o,dar acum am prea mulți draci.
-De ce interpretezi totul greșit?!izbucnesc eu.Nu mă refeream că ești o...!
-Nu,deloc!Și nu eu sunt aia care interpretează totul greșit!Tu ești ăla care țipă din orice și care crede că dacă m-am întâlnit cu cineva accidental o ard cu el!

Furia pe care o avem amândoi formează o atmosfera tensionată între noi.Îmi vine să dau cu pumnul în ceva așa că-l încordez.
-Și fiindcă tot e situația asta, spune Daemon.Torri,se vede că  Austin nu are încredere în tine,așa că de ce mai ești cu el?Vreau să profit de ocazie și să te întreb dacă ai vrea să ieși cu mine în seara asta.
Ăsta chiar că vrea să moară!
-Ce ai spus?!țip la el.Esti un om mort,amice!
Mă pun în fața lui Torri și îl iau de gulerul tricoului.Mirranda țipă scurt.
-Te omor dacă mai vorbești cu ea!
Văd cum articulațiile degetelor mele s-au albit de la cât de tare îi strâng gulerul.
-Austin!spune Torri.Da-i drumul!
-Haide!Pocnește-mă!Oricum pe teren nu prea arăți că ești barbat!

Torri țipă când pumnul meu îi atinge falca lui Daemon,care se desechilibrează.
Ah,asta a fost pentru tot!
-Austin!
Ea trage de mine ca să mă îndepărteze de el.
-Nu,las-o să spună!
Ăsta tot mai vorbește?!
-Las-o să aleagă!Ia zi,Torri!spune el și se îndreaptă.
Sângele care-i curge din buza parcă mă face mai puțin nervos,parcă...
-Vrei să ieși cu mine la întâlnire sau să ieși tot cu ăsta?spune el și arată spre mine.

Torri Pov.

Mă uit la el.Frate,i-a dat un pumn și tot continuă.Şi il știu pe Austin,de data asta a ținut cont că sunt eu aici și de asta nu l-a pocnit mai rău.Ştiu că putea să-l lase fără cunoștință.L-am văzut cum a făcut asta la școală,o dată  pentru că cineva a fost atât de prost încât să-l enerveze de moarte.
-Tu chiar vorbești serios?!întreb eu.
-Torri!Treci în mașină!spune Austin.
-Poftim?întreb eu.
Se întoarce cu fața la mine.Mă privește cu o privire furioasă și dominantă.
-Am zis să treci dracului în mașină!
-Nu cred că-mi spui ce să fac!îi spun eu.
Vine aici și face scandal,începe sa se certe cu mine și apoi îmi dă comenzi?!!!
-Ba da,acum mișcă în mașină!Trebuie să vorbim!
-Nu pot,Mirranda e aici!țip eu.
Se uită la ea.
-Îl cheamă pe Jonny și vine să o ia!îmi explică el.
Mă uit la ea.
-Du-te!spune.Aveti nevoie să vorbiți!
-Torri!spune el.
Mâ uit urât la el.Isi da ochii peste cap și mă trage de mână spre mașină.
-Austin!spun.Austin,mă doare!
Își slăbește strânsoarea,dar nu-mi dă drumul.

Când ajungem la mașină îmi deschide portiera și după ce intru o trântește furios.Dacă o să conducă așa nu o să se termine cu bine.
Bagă cheile în contact și demarează.

***

Tot drumul îi ascultam pe cei de la Asking Alexandria.Nimeni nu a spus nimic de când am lasat-o pe Mirranda singură în parcarea restaurantului,iar la ce nervi am nu vreau să încep o discuție,pentru că nu-mi asum ce s-ar putea să zic.
-Te doare?mă întreabă Austin.
Mă uit la el confuză.Imi atinge încheietura încă uitându-se la drum.Îmi privesc încheietura și observ mici urme roșii acolo unde mâna lui m-a strâns.
-Nu,spun și-mi trag mânca hamoracului peste.
-Nu trebuie să mă minți,Torr!Știu ca te-am rănit!
-O,cred ca glumești!zic.M-ai rănit extrem de mult!
Se uită speriat la mine.A,da,bine,acum nu mai e Austin cel fioros.
-Nu fizic!M-ai rănit sentimental pentru că nu ai încredere în mine!Într-o relație trebuie sa ai încredere în partener!țip.

Privesc cu trage pe dreapta.Opreşte mașina și se uită la mine.
-Dar nu numai eu sunt de vina!spune.
Iar ridică tonul.
-A vrut să ieși cu el!spune.
-Şi ăsta e motiv bun să-i iei la bătaie?!mă răstesc eu.Ăsta nu e Austin de care m-am îndrăgostit!
Mă uit la el și văd cum furia mai are puțin și explodează.
-Torri!Ce crezi că am simțit când l-am auzit ce a zis?!Ce crezi că am simțit când a zis că ai dat peste el?!
-Tu te auzi ce spui?!Austin!Parcă ești un copil mic!
Râd nervos.
-Eu nu găsesc nimic de râs!spune el și se uită urât la mine.
-Nici eu!Nu găsesc nimic de râs în faptul că țipi la mine,îmi dau comenzi și nu ai pic de încredere în mine!Asta nu e o relație!
-Atunci,poate că-i sfârșitul!izbucnește el.

Heei!Nu,nu am murit,doar că am avut atâta de învățat și nu am avut timp de nimic.Treptat,treptat ne apropiem de sfârșit,așa că încerc să fac capitolele cât mai interesante și explicate.
Of,Austin ăsta!Cam izbucnește din orice!

Va iubii😘😘😘