De ŞAPTE ani

Apus de soare

-Cum mi-ai spus?!întreabă Austin.
-Laş!îi răspunde Julian.Ce?Vrei să-ți spun pe litere?L-A-Ş.Tu mi-ai făcut asta!Ești așa un prost!O să ți-o plătesc!
Se uită cu ură unul în ochii celuilalt și se apropie mai mult.
Îl apuc de mână pe Austin.
-Nu!îi zic.

-Ce se petrece aici?
Deniss se bagă între ei,iar eu îmi înghit inima,care ajunge din nou în piept.
-Vreți să-mi spuneți de ce naiba sunteți gata să vă luați la bătaie din nou?
Ne uităm toți trei la el,iar eu mă roșesc,când îmi aduc aminte evenimentul.
-Ce?Credeați că nu o să aflu?Uite care-i faza!Eu nu sunt șeful aici,dar pur și simplu nu vreau să mai faceți asta,pentru că o să fiți suspendați până la sfârșitul taberei,chiar dacă vă cunosc foarte bine!Julian!Ce mama dracu' te-a apucat?!zice şi se întoarce furios spre el.
-Ce m-a apucat?!întreabă el cu oftică.Omul ăsta,arată spre Austin,lașul ăsta,se corectează.Am o problemă cu el!
Austin pufnește lângă mine.
-Mi-a agățat cârligul de la undiță de bluză şi de asta am căzut în lac!E numai vina lui!El strică mereu toate astea!Eu zic să-l dai afară!
-E adevărat,Austin?întreabă Deniss,uitându-se acum la el.
El deschide gura,dar un val se nervi îmi năvălește din corp.
Mă pun în fața lui Austin și țip la Julian:
-Ei,haide!Ești plictisit şi nu știi cum să te mai bagi în seamă?Eu zic s-o lași baltă!
El mă privește cu gura căscată.
Toți ceilalți sunt tăcuți,încât aud şi zgomotul făcut de o broască de pe lac,care înoată.
-Și nu,Deniss!Nu a făcut asta!Îngâmfatul ăsta de aici,şi arăt spre Julian,şi-a înscenat totul de unul singur!
Deniss se uită la el,iar el se uită furios şi roșu la față la mine.
-Şi zici de Austin!Tu ești singurul laș de aici!continui eu,spre el.Eşti mai rău ca o fată,Julian!Mă bucur atât de mult că nu mai suntem împreună!
Mă uit către plastefiată şi rânjesc.
-Şi...,continui apoi,cred că te potrivești mai bine cu Aubrey!
I-am pocit numele intenționat.
-Sincer,mă scârbești!
Îl iau de mână pe Austin,care parcă și-a pierdut glasul şi mă îndrept cu el spre leagăne.

-Stai puțin!zice el la jumătatea drumului.
Mă opresc şi se pune în fața mea.
-Ai mințit!zice el.Pentru mine...
Îmi las privirea în jos.
Își lipește palmele de o parte și de alta a gâtului meu,cu degetele după urechile mele şi cele mari pe pomeții mei.
Mă forțează să-l  privesc.
-Pai...,încep,o merita!Mi-a ajuns până în gât de el!
Mă privește cu niște ochi atât de sclipitori şi mari,încât uit să mai respir.
Mă sărută lung pe obraz.Chestia asta mă ia prin surprindere şi sunt sigură că bubuitul din pieptul meu nu e din cauza lipsei de aer.

Austin Pov.

-Ești cea mai tare!îi zic și o iau  de talie,ridicând-o.
Se pare că planul meu se a o lua prin surprindere a funcționat, căci a făcut ochii,pe care-i ador atât de mult,să se mărească.
Am început să o învârt prin aer,iar ea țipă și râde în același timp.
-Austin!Dă-mă jos!strigă ea.
-Nup...îmi place situația!îi răspund.
Mă învârt cu ea tot mai tare,iar ea țipă,cea ce mă face să zâmbesc şi să râd.
-Îți place de mine?o întreb.
Ea se oprește din râs şi se uită la mine.
-Ți-am spus deja!imi zice.
-Da,dar eu vreau să o mai aud odată!
Încep să o învârt din nou.
-Dacă nu o zici,nu te las!
-Lasă-mă jos!râde ea.

Torri Pov.

-Spune-o și ești liberă!îmi spune el.
Nici nu mă gândesc să o mai spun.Văd că are chef de joacă,așa că o să mă joc și eu.
-Nu!Nu o spun!îi zic.
-A,da?zice.
Mă pune din nou ca pe sac,pe umărul lui stâng.
Inima iar îmi ajunge în gât şi îmi pun mâinile pe mijlocul lui Austin şi mă sprijin în ele.
Mă roșesc,simțind pielea lui pe sub materialul subțire al tricoului său.
-Spune!zice şi îmi dă drumul un pic.
Țip şi îmi fixez mâinile mai bine.
Își ține un braț peste spatele genunchilor mei.
Doar unul!
-Austin!O să mă scapi!îi zic.Dă-mi drumul!
-Să-ți dau drumul?!întreabă el și pot să-i simt rânjetul.Bine!
-Nu,nu,nu!țip.Nu!
-Spune-o!insistă el.
-Niciodată!
-Atunci,spune Austin,o să atingi asfaltul cu fața aia frumoasă a ta!
Îmi dau ochii peste cap,în ciuda situației.
Austin începe să numere şi se face că-mi dă drumul.
-Stai!spun cu inima bând tare de frică.Imi...Îmi place de tine!

Austin Pov.

Auzind astea,inima mea se sparge în o mie de bucăți.
O pun jos şi o văd roșie la față, privindu-mă cu ochii ei pe care vreau să-i văd de fiecare dată când mă trezesc.
Îi apuc fața micuță între palme şi fără să mai zic nimic,o sărut atât de apăsat,încât mă sperii și pe mine.
Oare e posibil să simt şi altceva pentru ea?Ceva mai mult?
Îmi desprind gura de a ei.
Ea deschide gura să zică ceva,dar o închide la loc.
Perfect!Din nou am lasat-o fără cuvinte!Mă simt bine...
-Ce e,merișor?Iar ți-am înghițit limba?o tachinez cu cel mai mare rânjet posibil pe chip.
Își ridică sprâncenele şi se roșește toată.
E adorabilă!
-M...mi-ai înghițit limba?întreabă ea.Poți să fi mai pervers de atât?
O trag de talie şi o lipesc de mine.
-Vrei să afli?o întreb.

Torri Pov.

Ooooook!Mai cald de atât se poate să fie aici?
-Waaaaa!zic cu cel mai indiferent ton posibil.Chiar că știi să dai gata o fată!
-E cea mai bună calitate a mea!spune şi mă mușcă încet de nas.
La fel cum e a ta sarcasmul!
Rânjesc.
-Deci...vrei să afli?
Îmi dau ochii peste cap.
-Poate că e cea mai buna calitate a ta,dar...ai greșit persoana!spun şi-i fac cu ochiul.
Ies din îmbrățișarea lui și o iau spre cabană.
-Uuu!Ești dură!îl aud spunând,iar eu roșesc și ranjesc cu spatele la el.Nu uita de ora 6!Să iei și penele de chitară!
Merg mai departe.

Austin Pov.

-Ă...Torri?mă aud spunând.
Îmi dau o palmă mintal.Ce tâmpit!
Se întoarce spre mine.
-Mere!zic.
Mere?!Pe bune,Austin?!Ești un prost!
-Mere?întreabă ea confuză.
-Buzele tale...au avut din nou gust de mere!zic.
Ce om sunt...
-A,da?întreabă ea.Mersi!
Îmi trimite o bezea şi eu o prind,apoi o duc spre inimă.
Începe să râdă şi pleacă.

***
Pescuitul era ultima activitate,așa că acum stau în camera mea,scriind un cântec.
-Austin!
Îmi ridic capul la Jonny.
-Mâine aveți concertul?
Dau din cap.
-Mă întreb cum o fi să cânți pe scenă cu o formație...
Nu zic nimic.
-Hei,Austin!zice el din nou.
Îmi ridic iar capul.
-Dacă ramai fără voce,pot să cânt eu?
Îmi dau ochii peste cap.
-Eu nu cânt,J!Adică,doar câteva cuvinte,dar în rest,la chitară.
Dă din cap şi iese.
Oare o fi gelos?
Jonny?O haide,Austin!Nu are cum!
Iau o pană de chitară și încep să gravez altceva.

***
Iau coșul de picnic într-o mână şi chitara în cealaltă.
Le pun lângă ușă și îmi iau hanoracul din dulap.
Iau pana de pe noptieră şi o bag în buzunar.
Mă îndrept către ușă şi iau lucrurile de acolo.
Sper să-i placă surpriza.

Torri Pov.

Îmbrâcată într-o pereche de blugi gri,teneși gri,un pulover alb cu trupa Sleeping with Sirens şi un coculet mic în vârful capului,mă îndrept către lac.
Am emoții!Mai mari ca atunci când îl vedeam pe Julian.
M-am îmbrăcat cum am vrut eu,nu Ro,dar tot a insistat să mă dau cu dermatograf.

Când ajung acolo,Austin mă așteaptă lângă un coş de picnic.
-Hei!zice când mă vede.SWS!exclamă. 
Mă uit la puloverul meu şi roșesc.
-Îmi place trupa!Am uitat să-ți spun!
Îmi face cu ochiul.
Mă așez lângă el.
-Știi de ce te-am chemat aici?întreabă el.
-Fiindcă îmi plac lacurile?întreb eu.
-Eu nu prea cred că-ți plac,de vreme ce m-ai aruncat de pe o stâncă!zice,privindu-mă,cu sprâncenele ridicate.
Îmi pun o mână pe față de rușine.
Își drege glasul.
-Te-am chemat aici,căci de aici vezi cel mai frumos apus!Uite!zice şi-mi ia mâna de pe față.
Așa e!Cum de nu am putut remarca?
E chiar în fața mea.Momentul în care soarele atinge orizontul,colorând cerul în mii de culori scoase din basme.
Brusc aud și o chitară.
-Austin,auzi și tu,nu?spun și-mi întorc fața spre el.
Rămân mută,când îl vând cu fața spre mine,cântându-mi.

Ok...Primul...Pe la 23 al doilea.
Sper că-l adorați!