De ŞAPTE ani

Chihlimbar

Intra pe autostradă când dau drumul la muzică.
-Slipknot?întreb când radioul începe să cânte.
-Killpop!spune el și zâmbește.

-Deci...Unde mergem?îl întreb.
-Surpriză.
-Haide,Austin!E ziua mea,așa că am prioritate!
Mă uit la el urât și îmi pun mâinile încrucișate la piep.
-Dar eu sunt egoist și nu am de gând să-ți spun!
Tonul său e jucăuș și-mi face cu ochiul.Eu îi dau pe ai mei peste cap.

-Măcar un indiciu?mă milogesc eu.
-Um...nu...
-Haide,Teller!Ai toată atenția mea!
-Hm...bine...dar doar unul!
Dau din cap.Mă comport ca un copil.
-E ceva ce-mi place mie să fac, mă surprinde el zicând.
Îmi ciupesc rădăcina nasului și mă uit la acoperișul SUV-ului.
-Ă...Să joci basket?Te rog,spune-mi că nu mă duci să jucăm basket,Austin!Nu sunt îmbrăcată adecvat...
Mă uit în jos la fusta mov din tiul şi la ghetele negre cu ținte și tocuri mici.
-Nu,stai liniștită!Deși dacă fusta aia și-a lua zborul când ai arunca la coș nu pot spune că m-ar deranja!spune cu tonul lui pervers.
Se uită în ochii mei și acea culoare stacojie îmi apare din nou în obraji și fluturașii în stomac.
-Austin!Ești așa un...

Încep să mâ bâlbâi așa că nu sfârșesc fraza.
-Încredibil?spune el și ridică din sprânceană.
Și iar sunt nevoită să-mi dau ochii peste cap.
Râde scurt și se uită la drum.
Peste 5 minute în care e liniște,tot ce se aude fiind "A little piece of heaven" de la Avanged Sevenfold,Austin își întoarce capul spre mine și zice:
-Vorbeam serios!De fapt,era o idee bună,de ce nu mi-a venit mai înainte?

E clar...Dacă toată ziua o sa stau cu el,exista șanse să creadă că mă înec la ce roșie sunt.
-Uită-te în față!spun pe un ton pițigăiat.
Prea pițigăiat...
Râde și scutură încet din cap și din fericire pentru mine se uită în față.

-Altă dată,atunci?spune.
Îi dau una în braț.
-Austin!țip.
Începe să râdă și mai tare,iar eu îmi pun mâinile pe față(trebuie sa mă calmez).

***

-Nu vezi nimic,da?mă întreabă el pentru a cinşpe-a-mia-oară.
-Pai hai sa te leg și eu cu o bandană și sa vedem dacă tu vezi!spun sarcastică.
Îl aud cum pufnește în râs.
-Hai să mergem!spune și mă ia de ambele mâini.
-Uf!Nu merge așa!Austin!O să-mi frâng gâtul!Mai sunt și pe tocuri!
Tocmai când vrea să mă contrazică mă împiedic și mă desechilibrez.
-Te-am prins!spune când brațele sale mă prind de talie.Ok,domnișoară!Atunci facem altfel!
-Facem cum vrei,dar dacă o să cad,o să stau toată vara acasă,în gips!
-Aș veni eu sa te îngrijesc!spune și îmi pune mâinile peste talia lui.Îmi prind mâinile una de alta și îmi pun capul pe umărul lui,simțind cu mușchii spatelui sau se încordează,apoi relaxează când mă lipesc de spatele său.

-Trebuie să-ți mărturisesc că îmi sta bine în uniforma de asistență medicală!spune el după ce facem zece pași.
-Da?Ai mai purtat?întreb și încerc să-mi potrivesc pașii cu ai lui.
-Da,spune.Sunt chiar foarte sexy!
-Unde ai mai purtat?îl întreb,un nod formandu-se în inima mea.
Poate că sunt doar paranoică.
-Păi...,spune și pot să-i simt tonul serios.Sunt voluntar la spital pentru fetele care au fost accidentate și le ajut să mănânce,să se îmbrace...
Îi dau una cu palma în piept.Începe sa râdă și nodul din inima mea slăbește.
-Cum știi tu sa strici momentul!spun sarcastică.

După câțiva pași simt un miros ciudat...ca de...animale.
-Să nu-mi spui că m-ai adus la o fermă unde mă vei omorî și mă vei lasa aici,până când vor veni animalele sălbatice să îmi mănânce trupul neînsuflețit!
Austin râde și îi simt umerii tresărind,ceea ce-mi face inima sa bată mai tare.Poate să mi-o simtă,iar dacă deja a făcut-o nu a zis nimic.
-Mi-a fost așa dor să te aud glumind!spune.
Tac.Când vede că nu zic nimic își drege vocea și zice:
-Am ajuns!
Mă prinde de maini și le descolăceşte din jurul mijlocului său și mă pune în fața lui.
-Ești gata?mă întreabă.
Mă iau palpitațiile rapid.Oare ce o fi?Mă aștept la orice din partea sa.
-Da!spun.
Îmi dezleagă bandana și eu deschid ochii.
-Surpriză!spune încet.

Un cal pur-sânge stă într-un padoc,fix în fața mea. E atât de superb și maiestuos,înalt și are o culoare atât de deschisa de maro,încât primul lucru la care mă gândesc este chihlimbarul.
-Îți place?mă întreabă.
Am rămas pur și simplu fără cuvinte.Nu sunt sigură dacă mai respir,dar o fac.Nu știu  dacă dau din cap,dar probabil o fac,pentru că el continuă:
-E al tău!
Mâ uit la el,după ce sfârșește cuvintele și tot ce pot face e:
-Nu te cred!
Chițăi și sar un sus.
-Nu se poate!Nu!Ea prea mult,Austin!Nu pot!Tu glumești!Pur și simplu nu cred!
Văd cât de tare îi sclipesc ochii când vede cum îmi manifest bucuria.
-E al tău!repetă el.Al tău,Torri!E cadoul meu pentru tine!

Îi sar în brațe.
-E prea mult!Nu pot să cred,Austin!Nu te cred!Mulțumesc,mulțumesc,mulțumesc,dar nu...nu pot...
-Ba da!L-am văzut și m-am gândit la tine,iar eu nu accept un refuz!Acum pune-i un nume!
Mă uit la el și văd cât de serios e.
-Chihlimbar!spun.
-E un nume extrem de frumos!aprobă el.Atunci,hai să-l încercăm pe Chihlimbar!

***
Nu știu dacă să mă simt bine sau prost că nu am idee cum se călărește un cal,dată fiind împrejurarea asta.Austin stă în spatele meu și  ține strâns căpăstrul.Mi-e frică...Trebuie sa recunosc...Numai când simt că spatele calului se mișcă sub fundul meu când merge simt ca înnebunesc.
-A!țip când Chihlimbar calcă într-o denivelare.
Austin râde încet și simt cum pieptul sau se mișcă,trimițându-mi milioane de fiori în șira spinării.
-Nu mai sta așa de încordată!Chihlimbar nu-ți face rău!În plus,ești cu cel mai bun călăreț de cai din Seattle!se laudă el.
-Ce modest!spun și-mi dau ochii peste cap,chiar dacă știu că nu mă vede.
-Nu știam că tu călărești,spun când calul meu o ia la stânga,mergând,acum,pe o pajiște înverzită.
Calul meu...
Nu credeam că o să zic asta vreodată...
-Păi...nu m-ai întreabat!
Aş vrea să-i dau un cot,dar mi-e că facem un accident.
-Austin!țip când Chihlimbar începe să meargă mai tare.
El râde,iar eu mă bag mai mult în sufletul său.

***

-Am călărit prima oară când aveam 7 ani,iar ferma pe care ai văzut-o e a unchiului meu.Si niciun prieten,nici măcar Jonny nu știe că eu călăresc.
-De ce?îl întreb uitându-mă la el.
Își ochii de la șosea și spune:
-Nu am simțit nevoia.Pană acum,adaugă după ceva timp.

Aceste cuvinte simple îmi fac inima să crească.Faptul că eu sunt prima persoană căreia i-a spus asta mă face să scot în momentul ăsta capul pe geam și sa țip de fericire.Aş acoperi zgomotul mașinilor de pe autostradă cu entuziasmul meu.
Tot restul drumului îl parcurgem în liniște.

-Mulțumesc pentru cea mai tare zi de naștere din viața mea!spun și îl sărut,chiar dacă e probabil ca mama să fie acasă și să ne vadă.
Când se desprinde din sărut,îmi mângâie obrazul cu degetul mare al mâinii sale drepte.
-Mulțumesc că ai călărit cu mine!spune.
Are ochii așa de deschiși la culoare în lumina luminilor de pe verandă.Sunt aproape de galben,chihlimbar.Probabil de asta mi-am numit calul așa,pentru că are exact culoarea ochilor lui în lumină.
-Mulțumesc pentru superbul cadou!spun.Dar,Austin,e prea scump și nu trebuia!
-Sh!spune și mă sărută scurt.Meriți totul!

Și iar îmi zboară ceva în inimă și mă face să vreau să cânt.
-Mulțumesc!
Nu știu sigur de ce am spus-o,dar știu sigur că niciodată nu o să pot să mă revanșez.Asta e singura chestie prin care nu m-aş mai simți prost.
-La mulți ani,iubito!îl aud dintr-o dată.
Faptul că-l aud spunându-mi iubito mâ face să nu observ că din buzunarul pantalonilor scoate o cutiuță de catifea albastră.

Opa!Oare chiar o să o ceară în căsătorie?!SUSPAAANS!
Să vă spun ceva...Am început cartea asta ca fiind o mare parte din viața mea,iar acum...înafară de câteva detalii nu mai seamănă aproape deloc.

PS:Ieri am dat cu pumnul într-un scaun pană s-a umflat si învinețit.
PPS:Foarte târziu capitolul,da,știu...dar chiar nu mai am timp nici de citit...

Acum serios...oare o cere în căsătorie?🙃🙃🙃