De ŞAPTE ani

TRĂIESC!

-Torri!Haide!Trezește-te!
Cuvintele astea îmi răsună în cap.
-Torri!Deschide ochii!aceași voce îmi răsună în cap.
Sună ca...Austin?
-Cred că se trezește spune o altă voce!cred că e Jonny.
Ochii mei sunt tot închiși,dar simt cum sunt luată pe sus și pusă pe ceva,apoi împinsă.
Bănuiesc că sunt pe o tărgă.
Vocile se tot aud și-mi dau seama că cea de prima oară era a lui Austin.
Imaginile îmi revin în minte:eu și Mirranda la lac,apoi Austin și Jonny,Austin îmi ia cartea,îmi cere un sărut,îl împing de pe stâncă,apoi mă prinde și aruncă în apă,încep să înot,mă tai la picior,apoi mă scufund.
Tot ce îmi aduc aminte sunt două brațe puternice încolăcite în jurul meu.
După asta,cred că am leșinat.
-Stați!țipă Austin.Vin cu ea!
-Cine ești?întreabă o femeie.
Probabil asistenta.
-Sunt fratele ei,spune Austin.
-Bine,urcă!zice din nou femeia.

***
Mă trezesc brusc și încerc să mă ridic în șezut.
-Nu te mișca,drăguță!o voce îmi atrage atenția.
Mă uit prin cameră și zăresc o asistentă.E simpatică.
-Mă doare capul!reușesc să spun.
-Normal că te doare!zice și râde slab.Pierzi o groază de sânge,îți pierzi pulsul,te resuscităm,apoi ești operată de urgență și tu vrei să nu te doară capul?Ești tu norocoasă că trăiești,dar asta nu înseamnă că nu ai voie să te doară ceva și ..
-OPERATĂ DE URGENȚA?!o întrerup eu.
Știam că am leșinat și că m-au readus la viață,ca să zic așa,dar habar nu aveam că am fost operată!
-De la o tăietură mică?!întreb eu.
-O...,n-a fost una mică,draga mea!Bucata aia de metal ți-a străpuns carnea până aproape de os.
-A fost o bucată de metal?întreb când vine spre mine să-mi fixeze perfuzia.
-Și încă una mare și ruginită!Dacă nu erau copiii aceia și nu acționam la timp,mă tem că nu mai purtam discuția asta!
Mă uit la piciorul meu.E înfășurat până la gleznă în bandaje.E așa de...nu știu...arată ciudat,într-un mod liniștitor.
Nu mă mai doare.Bănuiesc că încă e amorțit de la anestezie,pentru că nu pot să-l mișc.
-...e drăguț!spune asistenta și-mi face cu ochiul.
Îmi ridic privirea și mi-o îndrept către ea.
-Mă scuzați?Ați zis ceva?întreb.
-Am zis că fratele tău a venit cu tine și că e drăguț!E afară!
-Nu am niciun frate,zic eu.
-Pai e un baiat blond la ușă și întreabă mereu de tine dacă te-ai trezit și...aaa...face ea...am înțeles!se apleacă către mine și zice încet:Vă potriviți!
-Ce?Austin și cu mine nu suntem împreună!Nici măcar nu mă place!zic eu.
-Hm...asta spui pentru că nu l-ai văzut cum se uita la tine când erai leșinată.
-Mama e aici?întreb eu vrând să schimb subiectul,nu e treba ei ce se întâmplă între mine și Austin,ea nici nu știe ce relație avem noi,dar nici măcar eu nu știu,în orice caz,nu e una bună.
-Da,dar când a auzit ce s-a întâmplat,a avut nevoie de un calmant,îmi răspunde ea.
-E bine acum?întreb și-mi mușc buza de jos.
Mama mereu a fost grijulie cu mine,iar dacă ceva că asta s-a întâmplat,îmi dau seama că a fost foarte speriată.
-Mai e cineva afară?Adică...înafară de Austin?mai pun eu o întrebare.
-Dacă te referi la ceilalți doi prieteni ai tăi,fata s-a simțit cam rău când a auzit că ai fost operată,așa că a fost dusă acasă de celălalt băiat,spune ea în timp ce se îndreaptă spre ușă.Mă duc să văd dacă mama ta s-a trezit,a...vrei să-l anunț pe făt-frumos că poate să te viziteze?
-Nu,mulțumesc!zic,iar ea doar dă din umeri.

Stau întinsă pe patul de spital și privesc în gol.
Mă gândesc la...mă gândesc la...la...nu știu...la nimic.
Habar nu am ce să fac...cu ce să-mi ocup mintea.
Ușa se deschide și-mi îndrept privirea spre ea.
-Rockie!țip eu.
Ro se îndreaptă spre patul meu și îmi pune un buchet de flori în mâini,după care mă strânge într-o îmbrățișare de urs.
-Doamne,mi-a fost așa frică!Nu pot să cred ce ai pățit,T!Mulțumesc sfinților că ești ok!spune ea.
-Ro,nu...mai...pot...respira...
-O!Scuze!zice și slăbește strânsoarea.
-Deniss îți urează însănătoșire grabnică și a vrut să vină,dar are concert.
-Nu-i nimic!Spune-i că-l pup!zic și fac o față drăguță.
Deniss e un scump.
-Am venit să-ți zic ceva,zice și-mi dă drumul.
-Ce?întreb eu curioasă.
-Știi că mai avem o săptămână de școală,da?
-Da,zic și oftez.Nu pot să vin,piciorul meu se reface într-o săptămână,ceea ce înseamnă că nu pot să calc pe jos.
-Dar după poți,nu?întreabă ea.
-Da,logic!Așa mi-a spus doctorul!Că într-o săptămână o să pot să și alerg.
-Ok,pentru că o să fim plecați o lună!zice ea.
-Care noi?întreb eu.
Eu,tu,Mirranda,Deniss,Austin,Jonny și trupa lui Deniss.
-Unde?țip eu.
-Torri...MERGEM ÎN TABĂRĂ!

Vreau să-mi cer scuze pentru că nu am mai postat astăzi,dar am fost plecată!Cred că voi mai posta încă un capitol în noaptea asta!
MERGEM ÎN TABĂRĂ!!!YEEEYYY!
Vreau să scuzați greșelile și știu că e foarte banal,dar aveți încredere în mine!Următoarele capitole vă vor captiva!