De ŞAPTE ani

Plec în tabără!

Stau în camera mea.
Vorbesc serios,doar stau.
Nu pot să mă dau jos din pat ca să mă plimb,nu pot să alerg,mă simt ca o babă de 80 de ani.
Mai ales că mama se poartă cu mine de parcă sunt o păpușă de porțelan,iar dacă mă scapă mă fac țăndări.
Au trecut 4 zile de când m-au externat,iar doctorul spune că dacă vreau să merg pe picioarele mele la sfârșitul săptămânii,cel mai bine e să nu-mi folosesc piciorul drept la nimic.
Și uite așa,stau închisă în camera mea plină de postere,dar totuși ordonată,fără să fac nimic,decât să privesc în gol,stând pe patul meu.
Mă gândesc că...totuși...trebuia să vorbesc cu Austin.
A venit de multe ori în camera mea din spital,dar de fiecare dată m-am prefăcut că dorm.Cred că și-a dat seama că vreau să-l evit,deoarece am avut multe vizite din partea prietenilor,dar el a fost singurul care m-a prins dormind mereu când intra în cameră.Poate că,întradevăr,m-a salvat,dar eu nu mă schimb așa ușor,iar gândirea mea în niciun caz,așa că,dragă Austin,o să te uit.

***
-Nici să nu te aud,domnișoară!strigă mama și se întoarce cu un cuțit în mână.
-Ohooo,femeie!șpun și îmi ridic mâinile în sus,în semn că mă predau.Ți-am zis decât că vreau să merg în tabără!Deja vrei să mă omori?!
-Nu și nu,Torri!Ești operată de urgență,asta după ce te întorci din morți,apoi la o săptămână după,zici că pleci în tabără?!zice.
-Dar,arată mai bine!spun eu și-i arăt piciorul drept.
Și chiar așa și este!Este mult mai bine,nu mai este vânăt,iar mâine mă duc să-mi scoată copcile.
-Dar a trecut mai bine de o săptămână!Și mâine îmi scot copcile,iar doctorul a zis că vindecarea decurge perfect și că în 2 zile o să fiu perfectă!
-Nu,Torri!spune și se întoarce la tăiatul peștelui.

Deci am niște nervi uriași!
Cum poate să-mi facă una ca asta?!
Nu aveam niciun plan pentru vara asta,iar acum că am,ea îmi spune că nu am voie!
-Hei,Ro!spun când răspund la telefon.
-Salut,T!răspunde ea cu vocea ei atât de familiară pentru mine.Ai convins-o pe mama ta?
-Nu...,spun și oftez.Nici nu vrea să audă.
-Poftiiim?!îmi țipă ea în ureche.Dar e o ocazie unică!O sa fie copii din alte școli,care iubesc rockul!O să avem activități și vom face focuri de tabără!O să învățăm mișcări de dans și cel mai important este că...Deniss o să fie acolo,bine...și trupa,dar ce contează ei?
Am început să râd.
-Știu,Ro!Chiar știu!Și chiar vreau!spun cu un oftat.
-Păi convinge-o pe mama ta cât mai rapid!Mai ai două zile!Și fă-o pentru Deniss!țipă ea.
-Ok,o să o conving eu...cumva... .Ro,vreau să mă culc puțin,mai vorbim și salută-l pe porcul ăla ucrainian!zic și râde.
-Ok,somn ușor,Thor!

Am încercat mult să adorm după ce am vorbit cu Katherine,dar nu am putut.
Ba chiar am strâns ochii atât de tare,încât am văzut steluțe și puncte de toate culorile contopindu-se unele în altele.
Am decis că ar trebui să desenez.
Mi-am luat cârjele de lângă pat și m-am dus la birou.M-am uitat la ceas...00:00,hm...vacanță oficial.
Mă uit la foaia albă din fața mea.Goală,complet goală,exact cum o să fie vacanța mea fără prieteni.
Iau un creion și încep să desenez.
Totul i-a formă,încetul cu încetul.Uite aici o linie...uite acolo două...
Foaia nu mai e goală.E plină de o dorință arzătoare.Una pe care dacă o îndeplinesc,pot face orice.O să fiu liberă.
Ei...acea dorința va rămâne pe foaia aceea,goală,dar totuși plină.
Tabăra.

E ultima zi în care se pot face înscrierile,iar eu stau supărată în pat,înnebunind playlist-ul.
Am venit de la doctor,unde mi-am scos copcile.
Piciorul meu e ca nou,iar acum pot să mă mișc în voie.
Îmi îndrept privirea către ușă și o zăresc pe mama.Ține în mâini o tavă cu mâncare.
-Prânzul!îmi zice și se îndreaptă către birou,unde pune tava.
Se oprește puțin și ridică desenul meu cu tabăra.
-Scumpo,tu chiar vrei să mergi,nu?mă întreabă și se întoarce către mine.
-Da,îi zic eu.
Oftează.
-Ai spus că părinții lui Rockie organzează tabăra pentru copiii nevoiași?întreabă ea,iar eu mă luminez toată de un zâmbet de la o ureche la alta.
-Da și e și o tabără rock,iar copii de la centrul respectiv o să fie și ei,iar trupa lui Deniss o să fie acolo și o să facem bezele și prietenii mei o să fie acolo,plus alți copii de la alte școli care adoră rockul!țip eu entuziasmată.
Cuvintele ieșeau unul după altul și nu m-am putut să mă opresc.
-Oh,bine...poți să te duci.
-AAAAAAAAA!Ești cea mai tare mama ever!țip și mai tare și sar la gâtul ei.
Mă îmbrățișează și ea apoi spune:
-Știam!și pleacă din cameră.
-Și modestă!țip eu după ea.

Mă uit la reflexia mea din oglindă.Dermatograf negru,rimel,ruj nud.
Hotărăsc că e timpul să plec.
După ce mama mi-a dat aprobarea,am sunat-o pe Ro,care a țipat o oră întreagă de fericire și mi-a zis că are o groază de planuri și mi-a făcut înscrierea.
Mama a insistat să mă ducă ea cu mașina,așa că acum mă așteaptă jos.
Îmi bag bagajul în portbagaj și mă pun pe locul pasagerului,langă ea.
Tot drumul până la autocar îmi reamintește de protecție solară,spray anti-țânțari și chesti tipice pe care le fac mamele.

Urc în autocar și-i spun mamei un "Te iubesc!"
-Torrie!țipă Mirranda și Kat în același timp.
O da!Plec în tabără!

E un capitol,meh...nu știu dacă bun sau prost,asta decideți voi,dar în următoarele capitole o să evolueze lucrurile cu Taustin.
Scuzați greșelile!