To madness

6. Demon

- De ce spui asta? De ce vrei să-mi tulburi și mai mult viaţa? Am izbucnit eu impingându-l de lângă mine. Lionel nu-și putea stăpânii lacrimile, obrajii fiindu-i umezi și inroșiţi. De ce mă minţea? I-am întors spatele incepând să fug către lacul cu apa cristalină care scânteia în lumina soarelui.

- Gwen, te rog...A strigat Lionel în urma mea. Mi-am întors capul către el înainte de a sării în lac, și am văzut un băiat deznădăjduit, plin de durere, singur, exact ca și mine. M-am oprit în loc pentru a-l privii mai bine. Arăta așa cum nu-l văzusem nicicând, părea disperat. Când a văzut că m-am oprit, s-a îndreptat zâmbind trist către mine. Inima mi-a stat în loc atunci când din spatele lui a început să crească o umbră, am alergat disperată către Lionel și l-am imbrăţișat cu putere. Braţele sale calde mi-au înconjurat talia, iar eu mi-am închis ochii afundându-mi faţa în tricoul său.

- Este aici...Am șoptit eu strângându-i tricoul în pumni. L-am simţit incordându-se, mi-am deschis ochii și mi-am aruncat privirea peste umărul său. Umbra luase acum forma unui corp uman, era întunecos, dar tot ii puteam distinge ochii galbeni sticloși ca de animal. Un fior rece mi-a străbătut corpul atunci când și-a pironit privirea într-a mea. Acei ochi ascundeau prea multă ură, mult prea multă. Mi-a zâmbit arătându-și dinţii ascuţiţi și a început să se apropie de noi.

- Orice s-ar intâmpla să nu-mi dai drumul mâinii... A șoptit Lionel apropiindu-și gura de urechea mea și împletindu-și degetele cu ale mele. Am dat aprobator din cap și am privit în continuare demonul care se apropia de noi.

  O căldură deosebită îmi incălzea palma, mi-am aruncat privirea către aceasta, ceea ce am văzut lăsându-mă fără cuvinte. Strălucea. Mâinile noastre contopite imprăștiau raze de lumină. Mi-am ridicat capul către Lionel, acesta privindu-mă la fel de surprins.

- Măi să fie! Aţi invăţat trucuri noi, frumos. Păcat insă că vă sunt nefolositoare. A spus demonul aţintindu-și privirea asupra mâinilor noastre. Vedeţi voi, aţi incălcat teritoriul meu...nu vă pot permite să plecaţi nepedepsiţi, sau în cel mai bun caz fără să-mi oferiţi ceva la schimb...ca o chirie. A continuat acesta invârtindu-se în jurul nostru.

- Nu avem nimic de oferit...A răspuns Lionel strângându-mi mâna cu putere. Demonul a zâmbit aţintindu-și privirea asupra mea.

- Aveţi mai multe decât vă puteţi imagina, ca de exemplu două suflete curate și o iubire care le leagă pe vecie. Le vreau.

   Inima a început să-mi bată cu putere, iar lacrimile mi-au impăienjenit privirea. Demonul m-a privit satisfăcut incepând să zâmbească. Mâna lui Lionel era umedă și tremurândă, mi-am aţintit privirea asupra chipului său covârșit de emoţii și în acel moment am realizat că mă iubea. Pe mine, Gwendolin, fata pe care a intâlnit-o cu câteva zile în urmă. Cuprinsă de o emoţie necunoscută am strâns cu putere mâna acestuia făcându-l să mă privească.

- Vreau să-ţi fiu alături. Lasă-mă să fiu salvarea ta. Am șoptit eu înainte ca lumina dintre noi să ne despartă.