Buzele pline ale lui Lionel s-au deschis, lăsând un mic oftat să scape. Ii puteam auzi inima accelerându-și ritmul și ii simţeam bătăile disperate ce ameninţau să-i spargă pieptul. Și-a inchis ochii și și-a lăsat capul in jos, frunţile noastre atingându-se. Genele lungi au inceput să se miște incet, iar respiraţia sa caldă imi atinse buzele incremenite. Am rămas așa, până când pământul a incetat să se mai scuture, iar din crăpăturile ce despicaseră pământul o ceaţă neagră a ieșit la suprafaţă.
- O făceam deja. Mi-a spus in șoaptă, după care și-a apropiat faţa de a mea. Buzele sale le-au mângâiat gentil pe ale mele, iar o căldură copleșitoare mi-a incolţit in pântece. Genele sale imi atingeau obrajii, gâdilându-mă. Lion și-a depărtat lent faţa de a mea și m-a strâns din nou la pieptul lui.
Totul părea ireal. Un vis din care nu-mi doream să mă trezesc vreodată, niște senzaţii nebănuite care imi făceau fiinţa să se bucure de viaţă, Lion, care mă strângea cu putere in braţe oferindu-mi protecţie și iubire. Era lumea noastră, o lume in care imi doream să rămân pentru eternitate.
- V-aţi intors, mai luminoși ca niciodată. Sincer să fiu, nicicând n-am mai intâlnit oameni cu o aură așa perfectă. Mă faceţi să vă doresc sufletele pure mai mult decât mi-am dorit-o intâia oară. Mă faceţi să-mi doresc să le am acum.Să fie ale mele pe vecie...A vorbit o voce groasă și pătrunzătoare. Ecoul grav, lăsat in urmă m-a făcut să mă inspăimânt. Insă trebuia să fiu tare, știam că planul Bokăi și al lui Tristan avea să funcţioneze, insă trebuia să tragem de timp. Lucrurile aveau să decurgă de la sine odată ce Tristan sau Boka vor da startul.
Din despicăturile făcute in pământ, ceaţa a luat o formă umană, intunecată și infricoșătoare. Era demonul care ne ameninţase. A făcut câţiva pași către noi, dar nu s-a putut apropia mai mult. A rămas incruntat in loc și indreptându-și mâinile in faţă, un val de lumină a ţișnit și a continuat să se extindă până ce in jurul meu și al lui Lionel a apărut un scut, asemenea unei cupole ce scânteia in intuneric. Demonul a privit șocat ceea ce-l impiedica să ajungă la noi.
Lumina difuză ii atingea chipul distorsionat. Pielea cenușie acoperea o faţă ingustă cu obrajii supţi. Ochii mari și roși semănau cu ochii unui șarpe, viclean și cu sângele ingheţat. Părul negru ca tăciunele se mișca parcă suflat de adierea vântului. Și-a deschis gura, arătându-și dinţii lungi și albi. Erau ascuţiţi și ameninţător de incleștaţi. Și-a coborât infuriat privirea către noi, după care a dispărut in intunericul din care venise.
- Am scăpat pe moment. A spus Tristan. Avem nevoie de timp, nu mult, dar corpurile voastre trebuie să se obișnuiasca cu noi aici, inţelegi unde vreau să bat? A intrebat acesta. Am dat din cap in semn că nu, atrăgându-i atenţia lui Lion ce privea incă ceaţa. Ugh, ei bine...ideea este următoarea: după două zile, un corp posedat se obișnuiește cu intrusul. Acesta din urmă, după acest timp poate să controleze el trupul sau gânturile persoanei respective. Corpul consideră intrusul ca fiind propriul suflet, iar când demonul va vrea să vă ia sufletele se va pricopsi cu noi in schimb, care nu suntem tocmai puri. Ei bine, deloc puri, insă dacă ne dăm "viaţa veșnică" pentru a salva doi copii, doi muritori lipsiţi de păcate avem o șansă. Făcând acest sacrificiu vom fi izbăviţi și ne vom putea in cele din urmă găsi liniștea. Inţelegi acum de ce am spus că toţi vom avea de câștigat? Am dat din cap aprobator și am inceput să zâmbesc. Planul lor putea funcţiona, doar că mai aveam de aștepta două zile in acest tărâm intunecat. Fără hrană, apă sau adăpost.
Eram singuri in intuneric, imbrăţișaţi și cu trupurile ingheţate de spaimă și frig. Patru suflete rătăcite intr-o lume străină, singuri, legaţi doar de iubire.
_____________________________________________________
Na că aflarăţi și misteriosul plan al lui Tristan.
ȘI ȘOC !!! LIONEL A SĂRUTAT-O PE GWEN. OMG.
O să postez iar când am timp.
Lăsaţi o părere...deși nu cred că la acest capitol vă puteţi ţine degetele departe de tastatură....

CITEȘTI
To madness
Fantasia-Cât de mult mă iubești? M-a întrebat repede, lacrimile adunându-se în ochii săi cărămizii. -La nebunie! Am ţipat înainte să dispară. © 2014 _thequietone_ all rights reserved.