- Aghiuţă, vin-o și ia-mă! Lionel a inceput să strige cu toată puterea. Avea de gând să-l aducă aici, avea de gând să-l provoace. A inceput să alerge de colo colo, aplecându-se și aruncând pietre in crăpăturile din pământ și să măture cenușa cu picioarele sale desculţe.
Cerul s-a intunecat, iar Demonul s-a ridicat din spatele pădurii arse. Râsul său arogant și pătrunzător m-a speriat de-a binelea.
Lion și-a indreptat spatele și a rămas pe loc, cu o incruntătură ciudată pe faţă. Maxilarul ii era incordat la maxim, la fel și fiecare mușchi care ii acoperea trupul perfect. Aș fi vrut să stau lipită de el, să-i simt corpul fierbinte lângă al meu și să-i aud inima bătând pentru mine.
Dar asta era imposibil acum, nu puteam reacţiona. Eram doar spectatoare, la fel cum și Lion, privea fără să poată face ceva din subconștientul său. Boka și Tristan ne controlau in totalitate, iar noi trebuia doar să asistăm. Eram ca niște ochi din umbră, undeva in intunericul minţii noastre, fără să putem vorbi pentru noi, fără să putem face nimic.
Demonul, acum ajuns in faţa noastră, și-a arătat dinţii ascuţiţi și albi și ne-a privit pe amândoi zâmbind. Eram terifiată, dar corpul nu-mi tremura, nici palmele nu-mi transpirau, eram ca o stană de piatră, și la fel ca și mine, Lionel stătea pironit in loc, privindu-l insistent pe demon.
- Așadar, v-aţi răzgândit. Copii isteţi, copii isteţi. Cine e primul? A intrebat acesta.
- Tristan, dacă mă auzi... te rog, indreaptă-te către Lion și ţine-l de mână. Te rog... Mi-am simţit corpul pornind din loc, iar apoi cum degetele mi se impletesc cu ale lui Lion. Am simţit niște lacrimi curgându-mi pe obraz, dar Lion mi le-a dat la o parte grijului.
- O facem impreună, a spus Lionel strângându-mi mâna cu putere.
- Prea bine...
Demonul și-a ridicat mâinile către cerul cenușiu, făcându-l să se rotească haotic. Nu știu cum, dar ne-a făcut să ingenunchem in faţa sa. I-am aruncat o ultimă privire lui Lion, ca apoi să-mi inchid ochii.
O durere atroce mi-a invăluit fiecare părticică a corpului. Imi simţeam carnea smulsă de pe oase, și fiecare celulă descompunându-se. Aerul a devenit brusc irespirabil, iar pământul s-a incins asemenea unui cuptor.
L-am auzit pe Demon zbierând, și mi-am deschis ochii, de data asta fără dificultate. Tristan nu mai era.
- Ce aţi făcut? Cum... cum... de... incă trăiţi? Demonul s-a clătinat pe picioare, iar apoi a căzut lat la pământ. In cateva secunde trupul său negru a fost spulberat de vânt.
Era mort, la fel cum și Boka și Tristan erau acum...
____________________________________________
Boka și Tristan... au reușit să-i salveze, dar ei au murit pentru asta... :( is așa tristă acum... ce sacrificiu...
dar...o să aveţi parte de niște capitole splendide cu cei doi de acum inainte, am deja totul in cap, postez zilnic
:(
CITEȘTI
To madness
Fantasy-Cât de mult mă iubești? M-a întrebat repede, lacrimile adunându-se în ochii săi cărămizii. -La nebunie! Am ţipat înainte să dispară. © 2014 _thequietone_ all rights reserved.
