Gresia era rece și pătată cu urme de sânge. Sângele meu. Zăceam intr-un colţ privind cum monstrul inchide ușa in urma sa și mă lasă singură. Il aud cum zbiară la mama inainte să izbească ușa de la cameră de perete și să plece.
Mi-am ridicat instinctiv degetele tremurânde către buzele inflamate. Mă dureau. Am inchis ochii simţind o lacrimă fierbinte alunecându-mi pe obraz și un nod dureros in gât care nu mă lăsa să respir.
Am deschis incet ochii lăsând loc și altor lacrimi să curgă. Am incercat să mă ridic, insă efortul depus a fost zadarnic, căci de fiecare dată mă prăbușeam la pământ scrâșnind de durere.
M-am intins pe spate și am privit tavanul alb și mucegăit al băii. Imi imaginam nori albi și păsări luându-și zborul din vârfurile copacilor, traversând cerul sau rotindu-se in cerc deasupra mea. Eu eram pământul, iar Lionel cerul. Mă privea. Imi zâmbea coborându-și mâinile printre nori pentru a mă atinge, dar nu putea. Eram prea depărtaţi. Luna apăruse și ea, atârna la gâtul prietenului meu cu un lanţ de stele. Ochii ii erau negri, faţa luminată doar de lună. Era frumos. Mi-am ridicat mâinile către cer și am atins luna cu degetele, dar fiind prea fragilă s-a spart imprăștiindu-se in noapte alături de șiragul le stele. Era intuneric, prea intuneric. Apoi am văzut iar lumina. Soarele ii atârna la gât. Era zi.
Păsările au zburat iar, cerul era luminos. Lionel era cerul meu, dar nu mai avea lună. Aș fi vrut să fiu eu luna lui.
- Lionel, dacă mă auzi...nu te aude, sper să mă auzi, nu are cum, nu mă mai intrerupe! Lionel iartă-mă că ţi-am spart luna...vreau să fiu eu luna ta. Am implorat izbucnind in lacrimi.
- Gwen, ridică-te! Trebuie să-ţi iei pastilele! A spus mama ridicându-mă pe piciorele mele. Am făcut câţiva pași, dar m-am prăbușit lovindu-mă cu capul de cadă. Durere. Intuneric.
________________________
- Micuţa de tine...biata Gwendolin. Ce i-au făcut bietei Gwendolin? Vocea tremurândă a Bokăi m-a făcut să tresar.
Am deschis ochii și am văzut-o stând lângă fereasta deschisă. Rochia de catifea sângerie se legăna in bătaia vântului. Faţa palidă și tristă a acesteia se lumină când imi văzu ochii deschiși.Se apropie de mine fluturându-și gelele lungi și negre și iși puse mâna la căpătâiul meu. Ochii roșii și strălucitori imi cercetau fiecare vânătaie și rană.
După o perioadă de tăcere i-am auzit glasul răgușit.
- Am găsit o cale de a invinge demonul, insă pentru a reuși trebuie să devenim una...
______________________________________________
Capitol scurt....
Capitol scurt....
Capitol scurt....
Postez așa deoarece nu am timp și nici idei să sciu mai mult...sper să inţelegeţi, dar mai puţin inseamnă mai des.
Credeţi că va accepta Gwen?
CITEȘTI
To madness
Fantasía-Cât de mult mă iubești? M-a întrebat repede, lacrimile adunându-se în ochii săi cărămizii. -La nebunie! Am ţipat înainte să dispară. © 2014 _thequietone_ all rights reserved.
