1

1.4K 60 8
                                    

Ma indrept iar spre tine, eram in locul in care mi-ai marturisit.....locul in care am inceput sa depindem unul de celalalt. Este un loc numai cu ciresi. Mirosul placut al florilor imi dadea putere asa ca am tras adanc aer in piept.

 Mirosul placut al florilor imi dadea putere asa ca am tras adanc aer in piept

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am oftat iar apoi mi-am vazut de drum. Dupa cateva minute am ajuns.... erai acolo, mereu acolo... m-am asezat langa tine si am scos din geanta un album foto, l-am deschis si am inceput sa zambesc.

- Mai stii cum ne-am intalnit, cum am devenit prieteni? zic eu privind albumul cu nostalgie. Hmmmm.... pai sa vedeeem

09.2012

Sunt asa fericita! Am reusit sa intru la o facultate renumita. In aceasta facultate poti sa iti dezvolti talentul. Eu am ales sa merg la canto, imi place enorm sa cant.

M-am dus repede acasa sa le spun parintilor mei. Am intrat in casa ca si cum ceva rau s-ar fi intamplat, m-am oprit in mijlocul bucatariei, unde se aflau toti, si am inceput sa gafai.

- Draga mea, s-a intamplat ceva? m-a intrebat mama ingrijorata.

Eu incercam sa zic ceva insa nu reuseam deoarece simteam ca nu mai am aer, m-am dus sa iau un pahar cu apa ca sa imi revin, beau tot paharul fara sa ma opresc, trag aer in piept si incep sa zic tot ce am pe inima.

- Vedeti voi, am reusit sa intru!!!!!! zic eu tipand atat de tare incat fratele meu tresare, varsand apa pe el. Eu incep sa rad de el dar primesc o privire urata in schimb.

- Vorbesti serios? Ai intrat? zise mama mirata.

- Dar, ce? Credeai ca nu o sa intru? zic eu uitandu-ma putin dezamagita la ea.

- Iubito... nu o mai tachina, zise tata zambind la mine, felicitari scumpo!

Dupa ce le-am multumit am urcat la mine in camera. A, da! Tatal meu nu e tatal biologic, mama s-a despartit de el cand eram mai mica si s-a recasatorit iar fratele imi este vitreg insa ne intelegem ca niste frati adevarati, stie tot despre mine iar cand am ceva pe suflet merg la el sa ii spun. In timp ce ma pregateam pentru maine, prima zi de facultate, am auzit ciocanind la usa, am strigat sa intre... insa nimic, iar a ciocanit si din nou am strigat sa intre.... dar nici de data asta nu a intrat asa ca m-am enervat si am iesit pe usa.

- Cine naiba are chef de glume la ora asta?!!! strig eu atat de tare incat cred ca si vecinii m-au auzit.

- Nu e nevoie sa tipi asa... zice intrand in camera.

- Ya! Nu ti-am zis sa intri! zic intrand dupa el.

- Ba da, chiar de 2 ori,  zise el incepand sa chicoteasca.

- Spune ce vrei, Wookie, zic eu dand ochii peste cap apoi imi incrucisez mainile.

- Nu am voie sa vin sa imi vad surioara? incepe el sa isi subtieze vocea.

- Acum chiar vrei ceva, ti-ai subtiat vocea! zic eu serioasa.

- Ba nuu.

- Ba daa.

- Ba nuuuuuu.

- Tu chiar ai 28 de ani? zic eu pe un ton sarcastic.

- Ce vrei sa zici cu asta? raspunse Wookie confuz.

- Off.... te comporti ca un copil mic... am 19 ani si sunt mai matura decat tine! De ce crezi ca iti zic Wookie? Pentru ca te porti ca un copil si semeni cu unul!

- Si ce e rau in asta? da el din umeri.

- Of...., si imi dau o palma peste fata. Tot nu mi-ai spus... ce vrei?

- NIMIC! Voiam sa te felicit, zise el ciufulindu-ma.

- Asta e doar o scuza pentru a ma ciufuli.... mda, zic eu dupa sar sa il gadil.

Ce pot sa zic... ma inteleg bine cu el, la fel si cu tata.

Ziua trecuse, era deja dimineata. Ceasul incepe sa sune, iar ca in fiecare dimineata cand trebuia sa ma duc undeva si puneam ceasul sa sune.... nu ma trezeam. Mama stiind ca nu aud ceasul vine si ma trezeste.

- Scumpo, trezeste-te, o sa intarzii!! zice ea zgaltaindu-ma

- Aaa? Ceee? CEEEE!!!

Sar din pat direct la dulap si imi iau schimburile. O aud pe mama razand si ma intorc cu o privire serioasa. Pana la urma mama pleaca iar eu ma imbrac asa repede ca ai zice ca sunt bagata in priza. Cobor, imi iau la revedere si o tulesc pe usa direct spre statia de autobuz unde aveam de parcurs 2 statii. Dupa 10 minute ajunsesem, privesc cladirea care era incredibil de mare.

Trag aer in piept si intru. Merg pe coridor uitandu-ma pe foaia unde mi-am notat unde se afla clasa mea. Intr-un final ajung. Intru in clasa si rasuflu usurata cand observ ca nu intarziasem, nici jumate din elevi nu erau prezenti. Am decis sa ma asez in a doua banca de la geam. Elevii intrau unul cate unul pe usa. Locurile se ocupasera iar toti asteptam sa intre un profesor. Pana la urma si-a facut aparitia o profesoara.

- Buna ziua elevi, eu sunt profesoara de canto si va voi fi diriginta, zise ea cu un zambet asa inocent pe fata. Astazi nu vom face ore, ci, ne vom prezenta. Ummm...., diriginta incepu sa se uite prin clasa si pana la urma facu semn sa inceapa randul de la geam. SERIOS?! De ce tocmai acest rand? Fata din prima banca se ridica in picioare.

- Buna, ma numesc Nam Bo Ra si am 19 ani. Locuiesc aici, in Busan, si cant de la 10 ani. Imi place muzica de mai multe feluri, nu sunt prea pretentioasa, termina ea apoi se aseaza la locul ei.

Acum era randul meu... ma ridic usor de pe scaun, respir adanc si incep sa ma prezint.

- Buna, eu sunt Park Soo Jin, am 19 ani, locuiesc tot aici, in Busan, si cant de la 5 ani. Iubesc muzica coreeana dar ascult si alte genuri de muzica, termin eu insa corpul inca imi tremura de la emotii. M-am asezat inapoi pe scaun si mi-am sprijinit capul de mana stanga.

Urmatoarea persoana se ridica si apoi urmatoarea... sincer... nu mai eram atenta fiindca inca eram putin agitata de la asa zisa prezentare. Insa, la un moment dat, m-a facut sa tresar sunetul unui scaun care cazuse. Imi intorc privirea in spate si observ ca randul ajunsese la a treia persoana de pe randul urmator, se ridicase un baiat insa trantise scaunul, ceilalti elevi incepand sa rada. Baiatul ridica repede scaunul si cu un zambet timid incepu sa se prezinte.

- Buna ziua, ma numesc .........



~Aceasta este prima data cand postez ceva. Astept pareri, sfaturi, critici. Sunt bine venite toate :) Chiar as vrea sa va stiu parerea :3 P.S. Scuze daca mai sunt greseli.~

Amintiri in ramaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum