Amintiri in rama

18

Simteam cum timpul fara Taehyung se scurge asa de greu, simteam ca mor fara el. Cant timp era in excursie eu ieseam cu Bo Ra si Ma Ri afara iar cand avea timp Taehyung ma suna imediat.

Pana la urma mai erau 2 zile si Taehyung venea, venea si dabi asteptam.

*Perspectiva Taehyung*

" Mai erau 2 zile si o vedeam pe Soo Jin. Imi e asa dor de ea. Simt un gol in mine asa de mare incat simt ca mor. Dabi astept sa o vad si sa o imbracisez asa de strans incat sa simt ca traiesc, sa ii mangai obrazul cel fin si apoi sa ne implimbam tinandu-ne de mana."

*Perspectiva Soo Jin*

- Sunt asa fericita!!!! strig eu in toata casa

- De vreo 2 saptamani nu te-am mai vazut asa vesela. Sa ghicesc, vine Taehyung? ma intreaba tata

- Dap! Si dabi astept sa il vad! ii zic eu luandu-l in brate

- Ce bine ca vine! Acum nu o sa mai sacai, zice Wookie

- Hahaha... vezi sa nu, ii zic eu cu un ras malefic

Dupa m-am dus in bucatarie si am inceput sa imi prajesc niste cartofi

- Draga vrei sa te ajut? striga mama la mine din sufragerie

- Nup, ma descurc, strig eu inapoi.

Dupa ce mi-am facut carfonii m-am pus sa mananc.

- Imi dai si mie?

- Fa-ti! ii zic eu dandu-i peste mana care dadea sa ia cartofi

- Dar nu stiu sa ii fac ca tinee... incepe Wookie sa se milogeasca

- Oh! Deci iti plac cartofii facuti de mine?

- Da, nu stiu cum ii faci asa buni, dar nici nu vreau sa stiu. Acum pot sa iau? intreaba el iar

- Off.. da, poti sa iei... il las eu pana la urma si am inceput sa mancam amandoi din portia mea.

Nu a durat mult pana cand s-a terminat, avand in vedere si faptul ca facusem doar cativa pentru mine, nici decum pentru 2 peroane.

Am decis sa merg sa ma plimb putin. Asa am si facut. Mi-am luat tenisi si am iesit. Ma plimbam singura pe marginea strazii principale. Vroiam sa traversez strada asa ca am asteptat la semafor. Dupa cateva secunde se face verde si incep sa merg pe trecere. Ajung la mijloc si deodata un tip pe motor imi taie calea mai ceva sa intre in mine. Raman blocata pe loc si incep sa respir repede. Brusc toata viata mi-a trecut prin fata ochilor. Vazand ca se face rosu am inceput sa alerg spre cealalta parte. Am rasuflat usurata ca nu patisem nimic si incep sa imi vad de treaba.

Decid sa il sun pe Taehyung.

*

- Ce faci? il intreb eu vioi

- Bagajul

- Deja?

- Da. Nu am mai gasit bilet de avion pana in Busan asa ca am luat unul pana aproape de Busan asa ca maine dimineata e decolarea. Poimaine dimineata ar trebuii sa fim in Busan. Tu ce faci?

- Wa! sunt asa fericita ca te voi vedea! Dabi astept! Eu, am iesit la o plimbare.

- Singura?

- Um, da... Am vrut sa ies singura pentru o clipa.

- Oh, inteleg. Te superi daca inchid? Am de impachetat cam mult si daca ma vede mama ca stau o iau pe coaja, imi zice el apoi rade

- Okay, te las. Spor la treaba! Dabi astept sa te vad, imi e dor sa te tin de mana!