Amintiri in rama

2

Baiatul ridica repede scaunul si cu un zambet timid incepu sa se prezinte.

- Buna ziua, ma numesc Kim Taehyung, am 20 de ani. Nu, nu am repetat anul doar ca din cauza ca am fost plecat cu parintii afara din Coreea am ajuns sa ma dea cu un an mai tarziu la scoala. Deci, locuiesc in Busan si imi place muzica, orice fel de muzica, zambi el larg de parca nici nu se intamplase nimic iar apoi se aseza pe locul sau.

Am ramas putin sa ma uit la el, nu parea normal... avea un zambet asa sincer si nelipsit de griji incat iti capta ochii, parul drept, lasat pe frunte, ii venea perfect iar pielea lui de o culoare nici inchisa nici deschisa se potrivea perfect cu parului lui. La un moment dat Taehyung isi muta privirea spre mine... pret de 2-3 secunde ne-am privit unul pe celalalt. M-am intors cu privirea catre diriginta... parea sa fie captivata de cele spuse de elevi... eu nu am fost atenta... Ceilalti s-au preventat si ei... timpul trecuse mai repede decat mi-as fi imaginat.

- Hm... o sa imi ia putin pana va invat, dar nu e asta o problema. Nu vad de ce v-as mai tine avand in vedere ca nu avem ce face... deci, ne vedem maine unde vom face prima lectie, zise diriginta zambind apoi plecand din clasa.

Eu am inceput sa imi strang lucrurile de pe masa, cine altcineva inafara de mine isi ia caiet in prima zi de scoala? Ceilalti elevi au inceput sa strige si sa urle de fericire ca au scapat mai repede si unul cate unul incepeau sa iasa fugind pe usa. Mi-am luat rucsacul si eram gata sa plec insa cineva m-a apucat de mana facandu-ma sa ma opresc.

- Buna, ai vrea sa mancam ceva? zise cu un glas inocent.

- Um.... oh! Esti fata din fata mea! Umm... ăăă....Nam...Nam.... incep eu sa ma gandesc care era numele ei

- Nam Bo Ra, zise ea zambind. Iar tu esti... Kim Soo Jin?

- Da. Si... de ce nu, mergem acum? intreb eu.

- Daca ai treaba putem merge mai tarziu sau in alta zi.

- Ah, nu, nu am treaba, putem merge acum, ii zic eu zambind apoi iesind amandoua pe usa.

Am mers la o mica cofetarie nu departe de casa mea si nici de scola. Ne-am asezat la o masa si ne-am comandat ceva de baut.

- De ce ai luat 2 pahare? o ingtreb eu curioasa.

- Ah! Am uitat sa iti spun, mai vine o fata, colega noastra. Te superi? ma intreba ea cu un glas tremurat.

- Nuu.. chiar deloc.

Chiar atunci o fata intra pe usa cofetariei si ne face cu mana apoi vine la masa noastra.

- Ah! Am intarziat. Scuzeeee, zise ea zambind jenat si frecandu-si ceafa .

- Chiar deloc, i-a loc. zice Bo Ra dandu-i paharul cu suc

- Ah, mi-ai comandat deja sucul preferat, meeersi, ii multumeste ea apoi incepe sa bea din suc.

- Umm... va cunoasteti? intreb eu, putin jenata.

- Da! Ne stim din generala. Suntem prietene foarte bune, zise fata al carui nume nu il stiu... ar fi trebui sa fiu mai atenta la ora.

- Soo Jin, am vrut sa iesi cu noi in oras ca sa ne imprietenim. Am vazut ca esti o fata simpla ca noi, inocenta, foarte sigura pe ea si mie una mi-a placut

- Umm.... mersi... dar.... sincer.... nu am fost atenta la ora azi si... nu ti-am retinut numele, zic eu de parca s-a intamplat ceva grav.

- Ah, nu e problema... nici eu nu am retinut toate numele colegilor. Sunt Han Ma Ri, am 18 ani si locuiec in gazda in Busan si ascult numai muzica traditionala. Rareori alte genuri de muzica, in principal multa muzica coreeana traditionala, zise ea apoi imi intinde mana.