Taehyung era in patul meu si traia! M-am desparti de el si l-am studiat. Era bine, nu mai era ranit! A fost doar un vis!
- Taehyung! Oh Taehyung!
Ma uitam la el cum se uita la mine cu o privire trista apoi ii da o lacrima. De ce era trist? Doar era bine si totul devenise la normal.
Deodata ma trezesc din nou respirand greu si transpirata. Am inceput sa ma uit in jur dupa Taehyung. Nu era nicaieri... M-am uitat spre patul lui, insa nu era acolo. Realizand ca acela a fost doar un vis, un vis in alt vis.... m-am intristat asa de rau incat iar simteam cum ma doare inima. Ramasesem fara lacrimi, nu mai vroiau sa curga. M-am schimbat de bijamalele ce mi le daduse de la spital si m-am asezat pe marginea patului privind in gol.
Deodata imi aduc aminte de privirea trista cu care ma privea.. parea asa real... Asa de real incat am inceput sa plang iar. Usa se deschide deodata si-l vad pe Wookie cum intra. Am inceput sa plang si mai tare. Wookie a venit imediat si m-a luat in brate iar eu am inceput sa plang in bratele lui.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Cat timp am stat aici? il intreb eu dupa ca ma linistesc
- Aproape 2 zile? imi raspunde el
- Si... Taehyung?...
- L-am ingropat azi dimineata.. si pe el si pe parinti lui. Am vrut sa te asteptam si pe tine, insa nu stiam cand te vei trezi iar doctorul a spus ca ar fi riscant sa fi acolo, imi zice el cu o foce ingrijorata
- Inteleg... Putem sa mergem sa ii vedem? il intreb eu privind podeaua spitalului
- Ma duc sa te externez si merge, doar cu o conditie! Sa imi zici imediat cand simti ca nu iti e bine, da? imi zice el contidia lui asa de serioasa apoi eu am dat din cap afirmativ.
Dupa ce a semnat fisa de externare am fost la cimitir. Erau 3 morminte unul langa altul, Taehyung fiind in mijloc. M-am asezat pe iarba de jos si am privit mormantul.
- Ce nedrept ai fost... plecand asa... nici nu am apucat sa iti spun ca te iubesc, ii zic eu apoi simt lacrimile calde alunecand pe obraji. Imi pare rau, incep eu sa vorbesc si cu parinti lui, imi pare asa de rau ca nu am putut sa am grija de el. Imi pare asa rau, termin eu aplecandu-mi privirea si incepand sa plang.
- Nu e vina ta pentru ce s-a intamplat. Asa a fost sa fie, imi zice Wookie din spate
- Atunci e nedrept, ii raspun eu printre lacrimi
- Stiu asta, insa gandeste-te ca acum te priveste de sus si ca te va proteja mereu de acolo, imi zice el apoi eu imi ridic privirea spre cer
Dupa ce pun cate un buchet de flori la fiecare mormant. Ma intorc la Taehyung si ii pun o poza cu noi doi.
- Hai sa mergem, ii zic eu lu Wookie plecand inainte
- Esti bine? ma intreaba el
- Da... cred, ii raspund eu fara pic de energie in glas
