Amintiri in rama

25

Dupa aceea noapte nu l-am mai visat insa m-am tinut de promisiune si am zambit mai mult, desii in suflet ma doare.

Timpul trecea iar eu te vizitam cat de des puteam, aproape in fiecare zi. Oamenii ma cred o ciudata venind mereu la Taehyung. Ma intreaba de ce nu imi fac alt iubit cand toti stau la coada. Nu vreau altul. El a fost si va fi cel mai bun pe care l-am gasit. Bo Ra si Ma Ri mi-au mai facut intalniri pe nevazute, fara sa stiu, dar i-am refuzat pe toti.

Prezent

- Acum chiar realizez ca atunci cand imi ziceai ca sunt foarte frumoasa aveai dreptate. Baietii nu-mi mai dau pace, ii zic eu privind in jos apoi oftez

Ma uitam la jurnalul tau care il tineam pe picioare. Eram la ultima pagina si cea mai profunda. Ma uit la jurnalul meu si al tau. Ciudat cum ne potrivi, nu?

- Jurnalul tau a devenit cartea mea preferata. L-am citit si recitit de atatea ori de l-am invatat pe dinafara, zic eu zambind apoi imi las privirea in jos si ma uit la jurnal si florile de cires. Nu crezi ca esti cam rau? incep eu iar zambetul devine unul trist. Ai plecat asa fara sa-mi zici... Fara sa-mi ceri voie si mi-ai lasat niste amintiri, niste amintiri in rama. Desi au trecut 2 ani de atunci...Imaginile acelea dureroase imi vin in cap iar si iar de parca ieri s-a intamplat.

Apoi rasfoiesc paginile goale in care trebuia sa scrii. Deodata vad ceva cris intre paginile goale. "Vreau sa fiu langa ea pana la sfarsit. Daca ar fi sa vad pe cineva innainte sa mor, ar fi ea. Apoi i-asi apune pentru ultima data ca o iubesc." Citind acele cuvinte m-am blocat instantaneu. De aceea s-a trezit? Cu ultimile lui puteri, s-a trezit sa ma vada si sa-mi spuna ca ma iubeste? Simteam cum ceru imi cazuse in cap iar inima mi se rupea incet.

-Eu... Eu... incep eu sa ma balbai si simt cum imi curg lacrimi apoi cad pe jurnal umezindu-l. Eu... sunt asa de trista, am nevoie de imbratisarea ta, Taehyung. Nimeni nu ma imbratiseaza cum o faceai tu, termin eu apoi imi inchid ochii si plang

Am plans ceva timp. Mereu o faceam cand mergeam acolo. Simteam ca e singurul loc in care imi pot arata adevaratele sentimente. Mi-am ridicat privirea spre cer. Cerul cel mare si albastru.

- Cel putin stiu ca ma privesti mereu, zic eu apoi zambesc spre cer

Imi las privirea in jos si apoi incep sa rad.

- A inceput sa iti creasca buruieni, Taehyung. Aigoo, si voua, incep eu apoi scot buruienile cu mainile mele firave.

Dupa un timp m-am asezat din nou langa ei. Langa a doua mea familie.

- Nu ai de gand sa vi acasa? ii aud eu vocea enervanta a lui Wookie

- Iar te-a trimis mama sa ma iei? ii zic eu de jos

- Huh? Nu, doar ca azi e zi de curatenie! Nu aveai de gand sa stai aici toata ziua, nu? imi zice el stand cu mainile incrucisate

- Pooate? ii zic eu apoi rad

Wookie ma ia de mana si incepe sa ma traga spre casa. Imi iau repede lucrurile si merg dupa el.

Viata mea s-a schimbat in acesti 2 ani de cand Taehyung nu mai e. Timp de 2 ani nu am mai urcat in nici o masina, de frica, dabi reusesc sa merg cu autobuzul. Aleea cu ciresi acum e si mai importanta pentru mine iar mereu cand inchid ochii ii simt prezenta lui Taehyung. Camera mea a devenit un muzeu in care puteai vedea numai poze cu mine si Taehyung puse in rame. Desi nu am trecut peste asta, si nu am cum sa trec complet peste, am devenit putin mai tare, acum pot simti din nou ca traiesc. Ma Ri si Bo Ra trec mai mereu pe la mine cand au timp. Bo Ra a devenit stagiara la o agentie de succes iar Ma Ri a primit un rol intr-o drama traditionala muzicala. Eu... eu mereu zac in pat. Ce poate fi mai bine de atat? Glumeam. Am inceput sa cant melodii pentru diferite seriale, filme, desene. Era perfect pentru mine.

Pot sa zic ca am invatat ceva. Desi doare si e greu trebuie sa mergi cu capul sus si sa fi tare. Nimic nu e perfect cum credem sau vrem noi. Nimic nu e nemuritor. Toti vom murii mai devreme sau mai tarziu. Asa ca bucurete de viata cat mai poti. Fa tot ce iti doresti, chiar daca este greu si doare. Eu asa am inceput sa traiesc de 2 ani in coace, doare, dar nu sunt singura, am familia si prietenii care ma ajuta, suferim impreuna, doar suntem o familie mai mare, nu?

~ Iata si ultimul capitol. Sincer, in ultima vreme ma tot gandeam "cum sa termin cartea?". Stiu, sigur ma urati fiinca am terminat-o asa... dar... a fost prima mea carte si am vrut sa o fac cum mi-am pus in plan. Promit ca urmatoarea carte o voi face cu final fericit, ok? :> Tin sa va multumesc pentru ca mi-ati citit cartea. Faptul ca ati stat cateva minute din timpul vostru pentru a citi "Amintiri in rama" inseamna mult pentru mine. Ah, si inca ceva. Desi nu am primit comentarii de la voi inlegatura cu anuntul, eh, inteleg. Inca sunt la inceput. O sa scriu incontinuare carti fiinca imi place sa fac asta. Deja am multe idei in cap si nu stiu pe care sa o fac intai =)))) Insa va promit ca o sa fac o poveste pe placul vostru ^^ Ne citim la urmatoarea carte! Nu stiu cand o sa fie asta =))) Eu sunt in vacanta, pe 24 incep iar scoala. Hmm.. Chiar nu stiu cand o sa postez urmatoarea carte. Peste ceva zile oricum. ~