Amintiri in rama

21

Ma trezesc deodata, respiram greu si eram transpirata. A fost un cosmar... de o saptamana in coace, de cand cu Taehyung, dorm numai la spital sperand ca se va trezi, insa nimic nou pana acum. Strang patul si trag scaunul. Il apuc de mana care mai avea cateva zgarieturi apoi ii zambesc trist.

- Taehyung? Ma auzi? A trecut o saptamana.... Nu crezi ca ar trebuii sa te trezesti? Sa mergem sa ne plimbam? Chiar tu ai scris, ultima data in jurnal, "Dabi astept sa o vad si sa o imbratisez asa de strans incat sa simt ca traiesc, sa ii mangai obrazul cel fin si apoi sa ne plimbam tinandu-ne de mana". Trezeste-te, sunt chiar aici. Trezestete si mangaie-mi obrazul apoi sa mergem sa ne plimbam. Te roog...

Defiecare data il rugam.. insa nu primeam raspuns. Imi era asa de frica ca nu se ma mai trezi... asa de frica ca o sa raman fara el. Asa... de frica incat seara imi e frica sa ma culc ca poate se trezeste.

Aud usa deschizandu-se si ma uit in spate. Era mama.

- Scumpo, dece nu te duci sa iei niste apa, nu mai avem, imi zice ea.

- Okay.. zic eu fara expresie luand cana cea mare in care tineam apa.

*Perspectiva mama*

- Off, Taehyung, de ce nu vrei sa te trezesti? Soo Jin te asteapta. Nu vrei sa o vezi?

Mi-am lasat privirea in jos... eram asa de stresata, simteam cum ochii mi se umezesc dar trebuia sa fiu tare. Deodata aud un murmur. Imi ridic privirea si il vad pe Taehyung care deschizea incet ochii.

- Taehyung? Taehyung? Ma auzi? Taehyung? incep eu sa ii repet numele vazandu-l derutat.

Vad ca vrea sa zica ceva dar nu reusea.

- S-Soo Jin..

- O chem imediat Taehyung, ii zic eu si chiar atunci intra pe usa

- Sa aveti grija de ea, zise el pana sa ajunga Soo Jin la el iar eu am incremenit 

*Perspectiva Soo Jin*

O vad pe mama nemiscata. Ma duc la ea si-l vad pe Taehyung treaz. Era treaz!! Nu visez, nu?! Ma duc imediat la el si il iau in brate, imediat il aud cum geme de durere asa ca m-am dat la o parte.

- Scuze, scuze, doar ca sunt asa fericita ca te-ai trezit. Te doare rau? il intreb eu curgandu-mi o lacrima de fericire

- Soo.... Jin...

- Da, Taehyung, ce e?

- Imi pare rau... ca.... ma vezi.... asa

- Nu mai conteaza! Ceea ce conteaza e ca te-ai trezit! ii zic eu plina de fericire

- Dar... doare asa de rau.... Soo Jin....

- Da? ii raspund eu si vad cum mama se duce sa cheme un doctor

- Imi pare asa de rau...

- Nu, Taehyung, nu trebuie.

- Soo Jin? imi rosti el numele apoi tusteste

- Ce e? incep eu sa am ingrijorez

- Te iubesc! imi zise el apoi vad cum ochii i se inchid incet apoi aud un bibuit continuu

Instantaneu incremenesc si nu stiu ce sa fac!

- TAEHYUNG!!! tip eu asa de tare apoi incep sa plang

Mama ma trage laoparte ca sa se duca dorctorii sa il resurciteze. Dabi mai vedeam prin ochii plini de lacrimi insa auzeam cum doctorul zicea sa incarce mai mult si mai ales bibuitul acela continuu.

- Taehyung!!! Nu!!! Taehyung!!! Nu ma lasa singura!!! Nu ma lasaa!!! incep eu sa tip plangand asa de tare incat sinteam ca raman fara aer. Deodata aud cum se indeparteaza de masa iar bibuitul se opreste. Mama imi pune mana la ochi insa imediat i-o dau inapoi si observ cum peste Taehyung era pus un cearceaf.