Amintiri in rama

4

Am ramas in acea pozitie pana cand clopotelul a sunat si ne-am despartit. Am incercat sa ma ridic insa piciorul ma durea si am cazut din nou jos.

- Esti bine?! spune deodata Taehyung venind sa ma ridice

- Sunt bine... Doar ca rana e la genunchi si bandajul ma impiedica sa indoi piciorul... E cam greu sa merg asa, ii raspund eu zambindu-i

- Pot sa te ajut, zise el cu un zambet larg in forma de dreptunghi ce m-a facut sa tresar instantaneu.

Taehyung imi ia mana drepta si mi-o pune peste gatul lui apoi isi pune mana stanga pe spatele meu.

- Sa mergem, o sa intarziem, zise el apucandu-mi mana dreapta cu a lui.

Eu nu am mai zis nimic, doar am mers. In tim ce mergem incet spre clasa am simtit nevoia sa ii multumesc

- Mersi, Taehyung! ii zic eu incet privind pe jos

- Pentru?

- Pentru tot. Pentru ca i-ai zis dirigintei ca am pierdut autobuzul... Pentru ca ai avut grija de rana mea... Pentru acum... Pentru tot.

- Oricand, zise el cu un clas cald incat m-a facut sa imi ridic privirea si sa vad un zambet larg si alb. Doar suntem priteni, nu? contuna el

Eu dau din cap afirmativ apoi ii zimbesc larg. Am continuat sa mergem pana am ajuns in clasa. Din fericire profesorul nu venise inca. Taehyung m-a dus pana la banca mea apoi s-a dus si el la banca lui. BoRa se intoarce imediat la banca mea si ma intreaba ce am patit la picior.

- Doar o zgarietura.. M-am impiedicat cand alergam spre scoala, zic eu frecandu-mi ceafa

- Sigur esti bine? ma intreaba ea din nou

- Da, nu-ti fa griji, sunt perfecta acum! dupa ii arat un zambet mare facandu-o si pe ea sa zambeasca.

Ora a inceput si a trecut de parca nici nu a fost la fel ca celelalte. Am inceput sa-mi fac bagajul sa plec. BoRa si MaRi tot insistau sa ma duca acasa dar le-am zis ca ma descursc asa ca au plecat inainte. Mi-am pus rucsacul la spate si m-am ridicat de pe scaun. Atunci Taehyung s-a pus in fata mea.

- Te descurci pana acasa? ma intreaba el uitandu-se la picior

- Da, nu-ti face griji. O sa merg pe jos pana acasa si-

- Cum pe jos? Asa? ma intrerupe el cu un ton ridicat

- Pai.. pai... Daca o iau pe jos ajung la un loc care ma linisteste si imi da energie... Pot sa ma oprec acolo si sa ma odihnesc dupa o iau din nou la drum. Nu e mare lucru.

- Oh, serios? Pai eu vroiam sa mergem impreuna... Am vazut ca stam in aceeasi zona. Azi de dimineata a fost primadata cand am fost cu autobuzul.

- Serio? Asta are logica... Pai, putem sa mergem cu autobul atunci, ii zic eu apoi prvirea mi se intristeaza.

- Mergem altadata cu autobuzul, m-ai facut curios in privinta acelui loc, zise el zambind dupa luandu-mi ruzacul de la spate apoi iesind din clasa.

- Asteaptamaa!!! strig eu dupa el dar deja iesise din clasa.

Ma chinui eu sa merg si pana la urma ajuns la usa. Atunci Taehyung sare in fata mea si ma sperie atat de tare incat imi pierd echilibrul si cad in bratele lui. Privirea imi era bagata complet in pieptul lui iar el avea barbia pe capul meu. Ii auzeam inima batand... batea repede... ca si a mea. Asta m-a facut sa zambesc. Am decis sa ma dau la o parte. Mi-am ridicat privirea care era una rece si i-am dat un pumn usor in burta

- Pabo!

Eu o iau inainte furioasa. Taehyung vine alergand din spate ajugandu-ma si merge la acelas nivel ca mine. Mergem unul langa altul tot drumul, fara sa zicem ceva. O liniste completa se pusese. Asa am merg pana cand am ajuns la locul meu preferat. Eu ma opresc iar Taehyung mergea inainte. Imi inchid ochii si trag adanc aer in piept. Cand imi deschid ochii Taehyung ma privea confuz