19

290 24 4
                                    

- Da? raspund eu

- Soo Jin.....

- Ma Ri? S-a ingtamplat ceva?

- Esti pe spicar, ma informeaza Bo Ra

- Oh, ok. S-a intamplat ceva fetelor?

- Um... Esti bine? ma intreaba Bo Ra cu un glas foarte ciudat

- De ce nu as fi? Sunt foarte bine. Taehyung are sa vina in 2-3 ore. De ce nu as fi? le spun eu apoi am impresia ca aud pe cineva plangand. Huh? Plange careva? Ma speriati fetelor!

- Te-ai uitat cumva la stiri cand te-ai trezit? ma intreaba ea cu o voce mai ciudata ca inainte, parca tremura

- Um.. Am coborat jos si mama se uita... Si am auzit ceva de Busan insa cand m-am pus langa mama a schimbat brusc, le spun eu indiferent

- Soo Jin... Fi atenta... Fi calma...

Incearca ea sa-mi spuna ceva printre... lacrimi?

- Bo Ra? Plangi? o ingtreb ingrijorata.

- Soo Jin.... Taehyung.... Taehyung.....

- Bo Ra.. Ma speri... Ce e cu Taehyung?..

- Vezi tu, accidentul de la stiri.... Era despre el... Venea spre Busan.. si... si.... Tirul a intrat in masina in care se aflau... Parinti lui si soferul au murit pe loc.... El e in stare foarte grava. Acum e dus la spitalul cel mare din Busan, temina Bo Ra incepand sa planga si mai tare insa o auzeam si pe Ma Ri plangand

*

La cele auzite simteam cum imi pierd echilibrul. Am dat sa ma prind de birou insa dau cu mana in lapa si cade urmand sa se sparga. Cad in genunchi. Simteam cum obrajii deveneau umezi.

- Minciuni, minciuni, minciuni! incep eu sa repet din ce in ce mai tare pana ajung sa tip

- Soo Jin. Soo Jin, esti bine? SOO JIN!! auzem eu prin telefon dar gandu-mi era numai la Taehyung.

Incerc sa ma ridic dar cad iar, nu-mi mai simteam picioarele. Imi adun forta ce o mai aveam si incerc iar. Ma ridic. Ma sprijin de balustrada de la scari si cobor. O vad pe mama privindu-ma. Apoi incepe si ea sa planga. Eu ma uit urat la ea apoi o iau la fuga luandu-mi in picioare niste papuci pe care i-am nimerit. Am iesit pe usa alergand asa de repede incat nu-mi mai simteam picioarele. Nu ma mai interesa daca ma dor. Vroiam sa ajung la spital si sa confirm ca nu e adevarat. Ca e o minciuna! Am alergat tot drumul pana la spital, care nu e deloc aproape. Am intrat imediat in spital si m-am dus la o asistenta sa o intreb.

- Caut.. Caut ....Kim... Kim....Kim Taehyung, incerc eu sa ii zic insa dabi reusesc din cauza respiratiei greoaie

- Acum este pregatit sa intre in operatie, zise asistenta dupa ce cauta pe calculator.

Cand am auzit m-am sprijinit imediat de biroul ei. Simteam cum picioarele ma lasau. Insa am alergat! Vroiam sa-l vad! Sa-mi confirm. Alergam pe coridoarele spitalului plangand si repetandu-i numele neincetat. Observ ca niste doctori intrau in operiatie asa ca am alergat intr-a colo insa pana sa ajung ei deja intrause in camera de operatii. Deasupra usii aparuse un scris. "Camera 4. In operatie. Kim Taehyung". Citind simteam cum picioarele imi amorteau usor usor iar lacrimile ieseau din ce in ce mai multe. Ma razem de peretele cel rece si ma tarasc in jos pana ajung sa stau in sezut apoi incep sa plang din ce in ce mai tare.

 Ma razem de peretele cel rece si ma tarasc in jos pana ajung sa stau in sezut apoi incep sa plang din ce in ce mai tare

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Amintiri in ramaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum