Amintiri in rama

24

Ma duc sa ridic ce cazuse. Era jurnalul lui Taehyung care cazuse deschis. Ma uit ciudat la jurnal fiinca era o pagina care nu trebuia sa fie scrisa. Incep sa citesc si incep sa tremur. "Nu mai plage, Soo Jin, mi-am promis ca nu te voi face sa plangi. Daca tu esti trista, si eu sunt asa ca hai sa zambim impreuna, desi suntem asa departe." Visez, nu? Cum se poate sa se intample asta? Cineva sa ma loveasca! Incep eu apoi sa-mi dau palme peste fata. Nu se poate! Nu! Incep eu sa tip de durere. Ma duc imediat la usa si o inchui apoi cad jos si incep sa plang din ce in ce mai tare. Era scrisul lui Taehyung, chiar era scrisul lui! Cum se poate! Nu pot, inima mea... ma doare!! Incep sa-mi strang bluza din dreptul inima. Aud batai in usa.

- Soo Jin? Esti bine? SOO JIN.

Era mama insa nu ii raspundeam. Nu puteam printre lacrimile ce-mi ieseau si fiinca ma tot vaitam.

- Soo Jin! Esti bine? Deschide usa! Ya!! vine si Wookie nervos ca nu raspund si auzind doar cum plangeam

- Sunt.... bine..... lasati-ma! le zic eu plangand

- Deschide usa!!!! urla Wookie la mine

- Lasati-ma!! Vreau sa fiu singura!! urlu si eu mai tare apoi se lasa o tacere iar din cand in cand niste suspine.

Aud cum mama si Wookie cobor scarile. Eu privesc suspinand pagina din jurnalul lui.

Am stat toata ziua in camera mea inchuiata. Nimeni nu m-a deranjat. Am decis sa ies. Mi-am luat perna si m-am dus la Wookie. Avea usa intre deschisa. Ma uit prin crapatura, dormea. Nu ma mira, era 12 noaptea. Deschis usa mai mult insa incepe sa scartie. Wookie se trezeste se se uita la mine cu ochii intredeschisi.

- Ce vrei? intreaba el uitandu-se la telefon cat e ceasul.

- W-wookie.... ii spun eu numele si el se ridica in sezut

- Sunt suparat pe tine! imi zice el bosumflat

- Daca ma ierti iti cumpar o girafa de plus, ii zic eu din pragul usii

- Chiar? tresare el fericit. Atunci, intra, ingtra! imi face el semn sa am asez langa el.

Ma pun langa el in pat si ma invelesc. Amandoi priveam tavanul.

- Stii... in ultimile saptamani l-am visat pe Taehyung, incep eu

- Si? Era fericit? ma intreaba el

- Primadata cand l-am visat era pe patul meu de la spital si se uita la mine fara nici o expresie, a doua oare se uita la mine iar cand m-a vazut ca am inceput sa plang l-am vazut plecand stergandu-si lacrimile. A treia oara a fost cand stateam pe banca de la ciresi. Mi-a dat o floare de ciresi iar a poi a plecat. Cand m-am trezit aveam in mana floarea care mi-a dat-o desi copacii nu erau infloriti. Si azi de dimineata, motivul pentru care am plans era ca pe jurnalul lui a aparut o noua foaie scrisa. "Nu mai plage, Soo Jin, mi-am promis ca nu te voi face sa plangi. Daca tu esti trista, si eu sunt asa ca hai sa zambim impreuna, desi suntem asa departe." termin eu stergandu-mi lacrimile.

- Mmmm... murmura el apoi ma uit la el cum isi sterge lacrimile.

- Stii ce inseamna toate astea, Wookie? ii zic eu uitandu-ma la el iar el isi intoarce privirea spre mine

- Mai stii cand ti-am zis ca citeam ceva de Romania? E ceva interesant despre persoanele care mor. Se zice ca spiritul lui sta 6 luni pe unde a umblat el.

- Pai.. Si cum e cu floarea si jurnalul? intreb eu confuza

- Am citit si niste cazuri. O femeie, care ii murise mama, s-a trezit cu napolitane pe masa, iar ea nu avea napolitane in casa. Iar altii au visat persoana moarta, ca si tine.

- Ah.. ciudat, ii zis eu serioas

- Anume? intreaba el

- Tot, totul e ciudat! TOTUL!

In seara aia am dormit la el. Era cald si ma simteam protejata. Insa nu ca la el. Taehyung imi ofera tot si era diferit.

In urmatoarele 6 luni l-am tot visat pe Taehyung. Nu numai eu, si mama, si Wookie, pana si tata.

Era seara in care se facea 6 luni. Fiind tarziu m-am pus sa ma culc.

Ma trezesc in sufragerie.

- Ce ai de mancare? intreaba el

- Nu stiu, uita-te in frigider, ii zic eu si brusc imi intorc privirea, era Taehyung din nou

- OH! Tort de capsiuni! striga el vazand tortul apoi il ia si se aseaza langa mine. O! Era mentru mine? vad ca scrie numele meu pe el!

- M, e pentru tine. Mananca tot, ii zic eu uitandu-ma nostalgica la tort

Inca il pastrasem, nu puteam sa il arunc. Ma uitam la el cum manca din tort cu pofta. Era asa dragut. Desi avea sa fie scurt. Imi dadusem seama ca visam. In ultimile dati imi dadeam seama ca tot visam. Era trist insa aveam sansa sa-l vad.

Dupa ce mananca si mai stam Taehyung rupe tacerea.

- Eu o sa plec. Nu o sa te mai vizitez, incepe el cu o privire trista

- Huh?

- Trebuie sa plec, Soo Jin. Nu pot sta asa. Nu mai pot.

- Taehyung... ii zic eu numele apoi imi da lacrimile.

- Sa ai grija de tine, da? Si, te rog, nu mai plange. Voi fi mereu deasupra ta si te voi privi. Te voi proteja de sus orice ar fi, zice el si vad cum il doare inima

- Daca eu sunt fericita si tu esti, nu? ii zic eu zambid cu lacrimi

- Da, exact cum am zis. Daca tu esti trista, si eu sunt asa ca hai sa zambim impreuna, da Soo Jin? imi zice el zambind apoi imi sterge lacrimile

- Da, o sa zambesc mai mult. Asa ca vegheaza-ma de sus! ii zic eu apoi ma imbratiseaza

~24! Asa cum v-am spus :) Imi cer scuze pentru greseli ><  Sambata voi posta ultima parte :< Ne citim Sambata, bye! ~

~P.S inca astept comentariile voastre. Daca nu stiti despre ce vorbesc, cu toate ca ar trebuii, gasiti la " 20 + Anunt" despre ce e vorba. ~