Two of us (Far from Brotherhood)

1.

Lângă ceașca mare de cafea și bucata de plăcintă cu vișine era un teanc cu dosare și hârtii, aranjate cu grijă în stânga și în dreapta biroului.

Dădu pagina și citi penultimul paragraf fără a răsufla. Urmărea fiecare rând cu atenție sporită, de parcă întreaga lui existență ținea de paginile albe ale cărții pe care și-o proptea de ambele palme. Nici nu se atinsese de elixirul maroniu și dulceag pe care îl savura în fiecare dimineață, înainte să se apuce cu adevărat de treabă.

Își mută rapid privirea spre ultimul rând, spre ultima frază, spre ultimul cuvânt.

"Sfârșit"-ul îngroșat din josul paginii îl făcu să simtă un gol în stomac.

Două bătăi în ușă au fost de ajuns să îl scoată din transă și să-l poftească pe secretarul său înauntru. Biroul lui se afla la etajul șapte, într-o clădire cu zece etaje care revoluționase arhitectura secolului XXI. Era extravagant, cu geamuri din sticlă pe toată porțiunea pereților. Peisajul devenea, într-adevăr, unul mirific, o dată cu lăsarea serii. Luminile orașului care nu doarme niciodată străpungeau aleile într-o manieră boemă, iar grădina din fața clădirii, construită pentru relaxare, era o oază plină cu fântâni arteziene și bănci perfecte pentru a lucra pentru proiectele noi.

El decise să elimine toate formalitățile cu care biroul fusese construit. Își aduse de acasă fotoliul moale, tablourile și mini-biblioteca exact în locul în care își petrecea mai mult de jumătate din zi: biroul. Era iubitor de artă, iar faptul că își permitea să cumpere originalul a tot ceea ce își dorea, era o adevărată satisfacție.

­— Domnule Lawson, v-am printat două C.V.-uri. Jake McGail și Frank Morgan.

Jesse, secretarul său, nu avea mai mult de douăzeci și patru de ani. Era mic de statură, cu o figură foarte atrăgătoare și inocentă. Ochii de culoarea oceanului aveau mereu ceva pătrunzător în ei. Îți era imposibil să nu dorești să îl cunoști, era o persoană de treabă și muncitoare, iar a-l ajuta pe domnul Lawson Kalem era una din activitățile lui preferate.

Kalem închise cartea și o puse deoparte, lăsând titlul "Mai mult decât am fost" și numele autorului, Blaze Hunter, la vedere. Cu privirea ațintită spre cele două foi pe care secretarul lui le ținea cu precizie în mână, își dădu o suviță blondă din părul căzut din coadă la o parte, după ureche, și îi făcu semn șatenului să se apropie și să ia un loc.

C.V.-urile erau seci, nimic special din acele rânduri scrise cu un font atipic nu îl făcură să se uite mai departe peste ele. Era sătul de oamenii ce își doreau un post la Cherry's Advertising și foloseau cele mai penibile modele de C.V. Pentru o companie de publicitate renumită, Kalem avea așteptări foarte mari de la viitorii angajați.

Jesse strâmbă din nas când îi văzu reacția șefului său.

— Nu sunteți mulțumit... constată acesta pe un ton slab, de parcă tot ceea ce scria pe foile albe era din vina lui.

— Deloc. Nu înțeleg cum acești oameni își doresc un post în agenția mea de creație, când nici măcar nu știu să-și coloreze documentul care le prezintă calitățile și competențele.

Într-o fracțiune de secundă, Kalem mototoli foile și le aruncă în coșul de gunoi, fără prea mult efort. Își strânse mai bine elasticul care îi ținea părul blond bine prins la spate și își aduse aminte că nu se atinsese deloc de cafea și plăcintă. Când acesta întinse mâna spre ceașcă, Jesse făcu la fel, ținta lui fiind cartea, iar mâinile lor se intersectară.

— Îmi pare rău, sări șatenul, cerându-și scuze imediat. Nu dorea să își enerveze șeful, chiar dacă știa că nu avea niciodată crize de nervi. Era o persoană foarte calmă, iar când era nevoie să te atace, nu o făcea agresiv prin nervi, ci devenea sarcastic. Un sarcasm acru care ți-ar fi tăiat orice urmă de zâmbet de pe față.