Two of us (Far from Brotherhood)

3.

Vinerea era cea mai așteptată zi din săptămână, fiindcă se anunțau două zile libere, în care relaxarea ți-o integrai în propriile așteptări și pasiuni. Pentru Kalem, vinerea nu era decât o altă zi de muncă, o altă zi petrecută la birou ca toate celelalte.

Jesse nu mai văzuse un om atât de muncitor și dedicat în viața lui, iar pentru asta, îl respecta pe Kalem mai mult decât într-o relație de șef-secretar.

Își adusese aminte de acea dimineață din prima lui zi la muncă în minunata clădire reprezentativă pentru secolul în care trăim. Îmbrăcat la costum și gata să facă cafele, luă o pauză de cinci minute de țigară. Atunci Kalem îi spusese:

— Dacă pauza nu e productivă, mai bine nu o mai iei.

Se simți jignit atunci, dar înțelesese exact la ceea ce se referise blondul. În fiecare pauză pe care o lua, se relaxa, într-adevăr, însă își menținea linia de plutire a imaginației pentru noile proiecte. Privea cerul, lumea, mașinile, clădirile, picturile pe care le achiziționase recent, orice. În orice găsea un strop de inspirație pentru mesajele ce aveau să fie sloganurile marilor companii de pe piață. Îl admira pe Kalem nu pentru că îi era șef, ci pentru că era un om care se agățase de munca lui ca de propria viață. Prin ea, vedea viitorul.

Pentru că reușise după lungi telefoane să îl convingă pe autorul cărții Mai mult decât am fost, Blaze Hunter, să vină pentru un interviu la firmă, era cel mai împlinit angajat. Blaze înțelese că funția de copywriter la Cherry's Advertising nu era de aruncat la gunoi, ba chiar mai mult, l-ar fi putut propulsa mai rapid în cariera lui de scriitor. Pe lângă beletristică, scria deseori cărți despre viețile lui multiple, atât de lejere și totuși subtile, cu o priză imensă la public, încât se convinsese singur că a fi omul din spatele mesajelor din reclame era un pas pe care și-l dorea nespus. În plus, i-ar fi schimbat viața pe care o ducea acum, din punct de vedere spiritual. Acceptă oferta, dar mai întâi, avea o premieră a cărții pe care nu o putea evita. Să fie în fața camerelor și a reporterilor nu era punctul lui forte, dar cu o atitudine simplă, reușea să treacă cu brio peste emoțiile aduse cu o forță nestăpânită peste sufletul lui.

Era un om interesant, natural și excentric în același timp, un om cu care puteai purta discuții din orice domeniu, cu atât mai mult din domeniul artistic. Drumul din Belgia până în New York fusese obositor, cu toate astea, își făcu timp să facă poze cu fanii, să dea autografe și interviuri. Prefera viața din spatele reflectoarelor, viața modestă, viața în mansarda casei sale în care scria neîncetat cărți, în care aducea personaje în stadiul viu de la stadiul de proiecție, în care își strecura semnătura în fiecare actant pe care îl surprindea în paginile sale.

După ora treisprezece, lucrurile se mai domoliră, jurnaliștii plecară, el primi premiul pentru Scriitorul lunii și reuși să plece de acolo o oră mai târziu, spre Cherry's Advertising.

Kalem studia o revistă despre artă, în care erau prezentate viitoarele expoziții din această lună. Prima din listă era cea a lui Aleksei Tivetsky la Luxury Blues în această seară la ora douăzeci. Își reprogramă pentru săptămâna viitoare tot ce avea de făcut și îl puse pe Jesse să îi ia costumul de la spălătorie. De abia aștepta multitudinea de oameni ce aveau să îi admire desenele expuse pe pereții minunatului local, apoi să ia cina cu toți și să ciocnească un pahar de șampanie pentru minunatul și talentatul student la arhitectură.

Fixul de pe birou începu să îi sune. Știa că e Jesse, căci numai el suna în acest mod, de obicei când avea ceva important să îi spună. Prezise vestea ce o va primi, așa că se întinse și luă receptorul în mână, dând cu ochii peste lista din revistă.