Two of us (Far from Brotherhood)

5.

Inima se contractă într-un spasm dureros. Transpirația îi curgea spre tâmple și sângele îi pompa în vene mai grav și mai rapid decât atunci.

Îl sărută pe Blake și îi dădu părul din ochi ca să-l poată privi mai bine. În acel întuneric din cameră, de abia îi văzu privirea speriată. Parcă văzuse un monstru, dar nu era decât fratele lui care îi dezmierdase buzele cu câteva secunde înainte.

— Shh, fă liniște, Blake, nu vreau să ne audă.

Băiatul își înghiți vorbele. În fața fratelui său vorbea deseori, însă în fața părinților de abia scotea câteva cuvinte. De data asta, își opri șoaptele și suflurile. Tremurul corpului îl simțea mai aprig ca oricând, de parcă ceva rău avea să se întâmple. Kalem îi simți neliniștea și îl sărută pe fratele său pe frunte, apoi coborî spre buzele uscate de vântul iernii.

Aveau doar doisprezece ani, locuiau cu părinții și treceau amândoi prin dramele unui copil de vârsta aceea. Blake le simțea, însă, mai puternic decât fratele său. Ghinionul ultimului născut pusese presiune asupra lui încă de la o vârstă fragedă, dar nu asta era cauza pentru care nu vorbea, decât rareori, iar atunci, doar pentru a spune lucruri de neînțeles.

Kalem se ridică în fund și își trase pantalonii de casă peste goliciunea sa, luând și tricoul de lângă pat. Îl îndemnă și pe fratele său să se îmbrace, dar rămase ca o stană de piatră, privind spre tavan.

— Haide, Blake, șopti, luându-i hainele de pe jos și încercând să îl îmbrace.

Trase de el afară, căci nu dorea nici în ruptul capului să se miște, apoi, când dădu de aerul răcoros, se mai calmă. Blake mormăi ceva, dar Kalem nu băgă în seamă acele cuvinte rostite parcă de la coadă la cap, ci privi cu insistență o umbră din depărtare. Câmpul din spatele casei lor era deseori nevizitat, dar în această noapte se putea observa clar silueta unui om ce se clatină de pe un picior pe altul. Era în depărtare, dar asta nu-i alunga curiozitatea lui Kalem să vadă ce se întâmplă acolo, pe bucata lor de pământ.

Fugi în casă și aduse două geci călduroase și porniră prin zăpadă înainte pe cărare. Kalem în față, Blake în spate.

— Nu vreau să merg acolo.

Se opri, dar Kalem continua să meargă. Nici nu îl băgă în seamă. La un moment dat, îl prinse de mână și îl forță să înainteze, până îl împinse cu fața în zăpadă și îi spuse să stea nemișcat. Amândoi jos, doar Kalem reuși să vadă silueta acelui om care se apropia de ei, fără să știe că sunt acolo. În lumina lunii, îi văzu arma ce o căra după el. Nu știa ce fel de pistol este, dar semăna foarte mult cu o ruletă rusească. Băga mâna în foc că este încărcată, iar acest fapt îl făcu să se cutremure și să își umple creierul cu adrenalină.

Trase.

Acel sunet creă un ecou asurzitor în câmpul deschis. Blake nu-și ridică capul din zăpadă, dar auzi și se sperie.

Mai trase o dată exact spre ei. Kalem realiză că acel individ îi observă și se ridică mai bine să vadă. Mare greșeală, acum era o țintă mult mai bună, mai ales că bărbatul își apropie piciorele exact de nasul puștiului tolănit în zăpadă. Îi apucă pe amândoi de gulerul gecii și într-o clipă îi ridică în picioare.

Duhnea a băutură iar piciorul ce îi sângera grav, lăsase urme în zăpada din spatele său. Blake privi toată scena și simți cum stomacul i se strânge de la atâta sânge. Dar îi plăcea. Îi crea o nespusă curiozitate să miroase acel lichid roșiatic și să îl ia în mâna cu tot cu bucata de zăpadă pătată. Kalem încremeni când bărbatul începu să îi zguduie și să bolborosească cuvinte de neînțeles, cuvintele unui om care, din cauza alcoolului, nu mai reușea să fie lucid. Din fericire, ținta și gloanețel care fugiceră către ei cu câteva minute în urmă, zăceau în zăpadă fără să fi avut vreo victimă.

— Să-mi scoată cineva... Cineva glonțul afurisit din picior, urlă bărbatul, dar glasul i se pierdu în vântul aprig al iernii.

Strânsoarea îi deveni lejeră, ca mai apoi să scape băieții înapoi în zăpadă. Într-o fracțiune de secundă, bărbatul își pierdu echilibrul și căzu pe spate, gemând de durere. Sângele pe care îl pierduse în cantități mari, combinat cu alcoolul ce îi mișuna prin corp, nu îi oferi nicio șansă să se mai ridice.

Fratele mai mare o luă la fugă și îl strigă și pe Blake să îl urmeze, dar în zadar. Blondinul privea balta de sânge din întuneric, iar contrastul dintre culoarea închisă și albul pur al zăpezii îi oferi puterea să se ridice în picioare. Tot timpul acesta, Kalem realiză că fratele lui e în spate și parcă îi și auzea ghetele cum scârțâiau sub plapuma iernii.

Un tunet al glonțului străpunse atmosfera și inundă, mai apoi, toată câmpia într-o liniște îngrozitoare. Kalem observă atunci că Blake nu fusese în spatele lui în tot acest timp și începu să se panicheze. Cine trăsăse? Cine era rănit în urma acelui strigăt de durere cu ecou? Cine avea să fie acea siluetă care se apropia de potecă?

Cu gura căscată și cu o spaimă ce îi fremăta în trup, Kalem își observă fratele cum se apropie cu pași repezi de el. Simți o ușurare în suflet, dar mâinile nu încetau din a-i tremura. Se opri în fața lui, fără expresie, și doar spuse cu o calmitate înfricoșătoare:

— L-am omorât, Kalem.

Se ridică transpirat din pat și fugi la baie. Coșmarul îi dădea acum dureri de cap, așa că se aruncă cu trupul înfierbântat sub apa rece din cabina de duș. Cu cât fiecare picătură încerca să îl calmeze, cu atât realiza că visul, odată, fusese o întâmplare reală din viața lor, din copilăria lor. Rămase nemișcat în furtuna picăturilor aruncate cu dinamism și, într-o mică criză de nervi, lovi geamul cabinei cu pumnul. În mintea lui Kalem se făcură legături, conexiuni între întâlnirea cu fratele său de acum o zi și spusele lui.

Trebuia să scap cumva de Lawson îi suna în minte ca o condamnare la moarte.

Trebuia să îl sune. Avea nevoie să știe ce s-a întâmplat cu Blaze în cei doisprezece ani.

Acei doisprezece ani în care trăiseră separați de un ocean și uniți de originea identică.

N/A:

Ajung cu întârziere cu acest capitol și îmi pare rău că a fost așa scurt, dar am vrut să surprind doar acest coșmar al lui Kalem aici.

Dix, îți este dedicat, fiindcă este un capitol ceva mai interesant, care schimbă cursul acțiunii. Este ceva mai complicat pentru că știu că "you love complicated".

Dears, mulțumesc că mă citiți. Voi reveni cu next-ul ceva mai târziu, mâine plec în vacanță și o să mă debarasez de laptop, hehe. ^^