Two of us (Far from Brotherhood)

8.

" Frank Morris făcu multe rapoarte azi și, la timp, i le-a trimis șefului său, al cărui nume nu-l voi dăzvălui în cartea asta. Chiar nu este important.

După prânz, își suna mereu mama să o întrebe despre chirie, despre bani, despre orice îi mai trebuia.

— O să îți virez banii în cont vinerea asta. Așteaptă doar să termin cu toată munca.

După ce așeză receptorul, își lăsă ochelarii deoparte. Lentilele îi făceau ochii prea mari, prea bulbucați; îi stătea mult mai bine fără ei. Plecă grăbit spre aparatul de făcut cafea. Acea grabă îi domina conștiința cum nu o făceau celelalte lucruri. Era ciudat să-ți imaginezi un secretar care pregătește o cafea simplă, tare, cu o atât de multă grabă și, totuși, cu o dorință de a se apuca din nou, după ce aceea avea să fie băută. Ceea ce-l controla inevitabil în acest mod greu de explicat era persoana pentru care aparatul de cafea îi devenise cadru conspirațional. Pregăti lingurița și bătu la ușă.

— V-am adus cafeaua, domnule.

Îi zâmbi tandru, dar rezervat, celui de la birou. "

~ ~ ~

Era mulțumit că Blaze, fără a mai căuta nod în papură, îi acceptă propunerea de a se muta.

Reuși, după cinci ore de lucru în continuu, să ia o pauză și să se plimbe prin grădina din fața firmei. Parcă s-ar fi așezat pe o bancă, dar nu voia să preia monotonia de afară, așa că decise să meargă printre spațiile verzi și să-și limpezească mintea.

Să-l știe pe fratele său atât de aproape de el îi părea imposibil. Desigur, trebuia să aibă grijă. Blaze i-ar fi putut scăpa printre degete mai rapid decât s-ar fi așteptat.

Înainte să-și verse amarul în vechile amintiri cu ultima zi în care îl văzuse în acel mod – chiar dacă nu avea decât șaisprezece ani, reținuse toate detaliile – Jesse apăru pe alee.

— Domnule Lawson, se poate să primesc salariul mai devreme? Am nevoie până vineri.

Kalem se abătu o clipă de la răspuns cât să privească și să asculte cârdul de păsări ce trecu deasupra lor. Apoi reveni.

— Desigur, Jesse. Oricând ai nevoie.

Îi afișă un zâmbet pe care îl și primi înapoi de la secretarul său. Atunci fusese prima dată când, în privirea șatenului observă altceva decât o simplă privire. Era ascuns, dar își dădu seama de profunzimea cu care îl dorea.

Jesse știa că detaliile pe care i le dăduse lui Blaze cu o noapte în urmă despre mama sa fuseseră spuse doar sub influența vinului. Se învinovăți pentru asta. Nu dorea ca gemenii să vorbească despre cazul lui cu mama acestuia, mai ales că îl cunoștea îndeajuns de bine pe Kalem încât să îl facă să se simtă prost și să primească o parte mai mare de bani decât ar fi meritat. Nu dorea să scoată acel caz social în fața șefului său. Nu i se părea moral. Ceea ce spera Jesse acum era ca Blaze să fi uitat cele discutate.

— Aș vrea să îndrăznesc să-i spun lui Kalem că vreau banii până vineri. I-am promis mamei mele.

— Și de ce nu o faci?

Jesse îl privi scurt, apoi dădu pe gât restul lichidului din pahar. Îl durea deja capul, dar își mai turnă puțin.

— Ai dreptate. O s-o fac.