Two of us (Far from Brotherhood)

16.

Își mai turnă vin în paharul din dreapta sa, chiar dacă nu îl terminase. În paralel, savura lichidul și din sticlă. După ce o termină, luă tirbușonul și o desfăcu și pe cealaltă. Ultima.

Călătoria fusese un chin atât pentru mintea sa, cât și pentru stomac. Nu se așteptase ca răul de avion să îi strice starea în așa fel încât să spună lucruri nechibzuite în fața fratelui său. Le avusese de mult pe suflet și chiar voia să le scoată la iveală, dar nu în acel fel.

Blaze era acum în apartamentul oferit de Kalem, dar nu mai avea să stea acolo în perioada viitoare. Voia să își găsească altceva, un loc ce nu îl lega de geamănul său. Bău iarăși din pahar și își derulă voit toată scena de azi din aeroport. Kalem era un nenorocit. Și el era un nenorocit, aruncându-i toate acele vorbe și reguli. Dar îi plăcea să știe că are contorlul asupra lui. Voia să demonstreze că indiferent căt îi este de drag fratelui său că l-a recăpătat, jocul tot după regulile sale se joacă.

Se ridică de la masă și deschise larg ușa balconului, când, în minte îi apăru imaginea bunicii lor. O vină i se strecură în suflet, dar o alungă cu nepăsare. Nu fusese vina lui.

***

Duminică dimineața îi prinse pe amândoi lucrând la viitorul proiect. Trebuia să organizeze, cu tot cu case, blocuri, străzi și instituții, macheta unui oraș imaginar. În acea săptămână, pentru Aleksei lucrurile se mai clarificaseră. Prezența lui Jared îl alungase pe Kalem din mintea sa imediat. Erau momente puține în care, înainte să adoarmă, îi vedea chipul zâmbind, îi întindea mâna și îl invita la plimbare.

Jared era spontan, amuzant, uneori prea amuzant. Îl simpatiza și spera că lucrurile vor merge într-o direcție bună. De data asta se simțea ceva mai împlinit.

— Te rog, lipește aici.

— Dacă aș găsi lipiciul, mormăi Jared, căutând printre miile de bucăți de carton, foarfece și creioane, singurul tub de lipici pe care îl aveau.

— Ți-am zis să cumpărăm aracet.

Aleksei își trase scaunul mai apropae de colegul său și își strecură mâna sub coala din fața lui. Găsi lipiciul, moment în care se priviră amândoi și începură să râdă.

În prima zi din săptămâna, toți studenții din an trebuiau să își prezinte orașele din carton într-o expoziție de artă. Ceea ce făcea evenimentul special erau invitații importanți și sponsorii care participau și ei. Avea să fie o grămadă de lume, iar asta îl emoționa pe Aleksei. Cu cât era mai vizibil anxios în fața colegului său de cameră, cu atât Jared îl motiva și îi propulsa încrederea.

"Nu-ți face griji, o să le placă de tine. Vorbești frumos, calm și transmiți multă emoție. Ok, Aleksei? Chiar nu ai de ce să îți faci griji. După ce o să se termine și o să plecăm cu premiul cel mare, o să fii cel mai fericit. Nu da cu piciorul acestei șanse.", îi spusese înainte cu o zi, când era cu moralul la pământ că va trebui să prezinte proiectul în fața a mai mult de o sută de oameni.

Asta îl făcuse să se simtă mult mai bine.

După trei ore de lucru în continuu, luară o pauză de masă. Nu aveau nimic pregătit, în schimb, aveau toate ingredientele necesare pentru un prânz consistent. Jared făcu salata, Aleksei puiul, iar modul cum se completau în bucătărie îi apropia și mai mult. Brunetul avea uneori vaga senzație că e păcălit, că se află chiar în momentul acesta într-o capcană, dar, de obicei, își alunga aceste gânduri repede. Nu avea de ce să îl suspecteze pe Jared, mai ales acum când se comporta extrem de bine. Să fi fost acesta un motiv de îngrijorare?