Two of us (Far from Brotherhood)

4.

De câteva ori simți nevoia să iasă din acea cameră și să își aprindă o țigară. Era prea mult pentru el pentru o zi. Desigur, își dorise să îl întâlnească pe faimosul Blaze Hunter, dar acum că îl cunoscuse, sau mai bine punctat, că îl văzuse, nu era nici pe departe ceea ce se așteptase.

Nu-și putea controla bătăile inimii, sentiment pe care nu îl înțelegea în nici un fel.

Blaze părea mai calm, asta pentru că el avusese curiozitatea să caute mai multe date despre omul pentru care avea să lucreze. Acum că se convinse că e vorba de Kalem, își alungă gândul din minte. Nu că nu ar fi vrut un asemenea post, dar să îi fie subaltern lui Kalem nu se punea problema. Nu după cei șaisprezece ani în care și-a petrecut copilăria alături de el și de ieșirile lui înfricoșătoare.

— Am o imensă curiozitate, frățioare.

Își permitea să îi spună așa, fiindcă era mai mare, dar nu cu mult. Cu câteva ore. Însă în familiile de gemeni, se vedea clar după ordinea nașterii cine domină dintre cei doi frați.

Blaze ascultă, însă în același timp ochii îi fugiră spre mini-biblioteca plină cu cărți, unde își putu observa numele de vreo patru sau cinci ori. Atenția îi fugi și nu îi auzi întrebarea, așa că îl rugă să repede din nou. Tonul lui Kalem era unul tunător de data asta.

— Nu-ți mai place nici Blake, nici Lawson?

— E doar un pseudonim. Dă bine pe copertă, rosti huiduit, apropiindu-se de una din cărți. O luă în mână și parcurse câteva pasaje cu privirea.

— Doamne, Blake, sau să-ți spun Blaze? De când ai devenit atât de superficial?

Acel cuvânt îl scotea din sărite, mai ales că nu lui îi trebuia atribuit, ci bărbatului din dreapta sa.

Închise cartea cu un zgomot enervant al coperților, apoi o așeză cu aceeași atitudine huiduitoare în dulap.

— Bine, sunt sincer cu tine.

Îl privi în ochi și sub acei iriși căprui, Kalem simți cum se topește. Se simțea extrem de incomod în prezența lui, iar asta îi dădea fiori. Dacă ar fi fost o persoană în fața căruia ar fi trebuit să se simtă așa, aceea nu era, cu siguranța, fratele său geamăn. Deveni nervos, atitudine ce nu îi stătea în fire.

— Trebuia să scap cumva de Lawson, continuă blondul, trecându-și o mâna prin cărarea părului care îi cădea frumos pe umeri, dându-i acea alură de actor din anii optzeci.

Bărbatul nu îi înțeleasă cuvintele pe deplin, cel puțin nu acum. Dar avea să le înțeleagă exact așa cum dorise Blaze să le transmită: înfricoșător și rece.

~ ~ ~

Paul era singura persoană cu care schimbă câteva vorbe în acea oră. Era abătut, supărat și furios în același timp. Expoziția decurgea foarte bine, oamenii intrau, admirau, unii cumpărau, alții plecau pur și simplu. Însă asta nu conta atât de mult pe cum îl afecta absența lui Kalem. Se gândi de mai mult de trei ori să îl sune, dar spera să apară înainte să apese pe butonul de apelare.

Nimic. Nimeni.

Nimeni pe acea ușă nu trecu pragul, nimeni cu aspectul lui Kalem.

În suflet avea un soi de furie, combinată cu durere, care îi dădea palpitații de fiecare dată când cineva îl striga. Făcu poze, bău șampanie și încercă să uite. Dar îi era imposibil.