Two of us (Far from Brotherhood)

11.

Nu era urmărit de nimeni. Nimeni din punct de vedere fizic, însă remușcările îi ieșeau prin piele ca flăcările unui dragon. Dorise să scape de zarva de acasă și să plece la munte împreună cu fratele său, dar nu se gândise că atât de mult timp liber îi obligă mintea să gândească acolo unde nu trebuie.

Poate trebuia să vorbească cu Kalem despre asta. Dacă ar fi fost o persoană, cu siguranță el era acela. Până la urmă Jesse fusese angajatul lui.

Înaintă în pădure, printre trunchiurile impunătoare ale copacilor. După câteva minute de mers, Blaze se așeză pe o tulpină de mult tăiată, încât mici ramuri încolțiseră la baza ei. Simți nevoia de vin sau de orice tip de alcool ce i-ar fi putut ameți cât de cât mintea. Mai bine ar fi rămas treaz ca nu cumva să își dezamăgească fratele. Până la urmă, Kalem avea încredere în el să fie unul din oamenii prezenți la aceste conferințe și nu dorea să își pună capacitatea la îndoială.

Toamna venise cu zile mai scurte, astfel, ora cinci după masa era deja ora la care cerul devenea întunecat. Senin, își arăta stelele luminoase peste cabana în care cei doi frați luau cina.

— Mâine? Sau când vin ceilalți mai exact? întrebă Blaze, luând încă o gură din tocănița de cartofi.

Monica era și ea acolo, pregătind desertul.

Blondul nu primi răspunsul, iar asta îl făcu să își ridice capul din farfurie direct spre Kalem, împungându-l cu privirea. De când venise aici, și el și fratele său, observase o schimbare în atitudinea lui, o schimbare în rău, amenințătoare și mereu impulsivă. Blaze nu se blama pentru asta, era obișnuit ca cest gen de comportament să îi inunde personalitatea deseori.

— Da, veni răspunsul sec al fratelui mare.

Blaze răsuflă ușurat.

Ciocniră amândoi în cinstea acestei noi oportunități, iar imediat după masă, Blaze se oferi să îl ajute pe Kalem pentru pregătirea sălii de conferință, dar acesta spuse că vor avea destul timp mâine dimineață. Asta însemna că trebuie să fie odihniți, așa că deținătorul agenției propuse să adoarmă mai devreme. În vorbele sale se simțea o ușoră grabă pe care, însă, Blaze nu o băgă de seamă imediat.

Ajunseră în pat. Blaze se simțea foarte incomod știindu-l pe Kalem în aceeași cameră cu el. Nu putea descrie sentimentul, însă nu era vorba de o sufocare, mai degrabă de o mică încălcare a spațiului privat. Trecu peste, nu dori să lase o impresie proastă și imatură. Până la urmă, celelalte camere erau deja pregătite pentru ceilalți și nu avea de ales decât să doarmă cu Kalem. Însă, putea oricând să se mute în sufragerie până mâine dimineață, dar ceva îl oprea. Privi această oportunitate pozitiv, dorindu-și să se apropie din nou de Kalem. Chiar dacă nu-și recunoștea asta, știa că în adâncul lui avea nevoie de acea dragoste a lui.

Kalem era încă la duș când Blaze își scoase laptopul și se făcu comod în pat. Citi e-mailul de la directorul editurii și își îmbună imediat starea, aflând că viitoarea carte va fi scoasă pe piață săptămâna viitoare și că obținuse și o expoziție cu desene ale personajelor la premiera ei. Evenimentul ar fi decurs ca unul oarecare, numai că operele de artă ale unui om talentat ar fi împânzit atmosfera cu tablourile, reprezentând aspectul personajelor în imaginația lui. Blaze prefera să fie o surpriză, așa că decise să nu cunoască desenele până la momentul evenimentului.

Închise laptopul și se așeză cu capul pe pernă, acoperindu-și trupul cu pătura moale. Privi în dreapta lui spre locul gol care avea să își umple spațiul cu corpul geamănului său. Nu putea fi degajat. Nu mai stătuseră atât de apropiați de o multitudine de ani, iar asta îl făcea nervos.

În copilărie obișnuiau să doarmă îmbrățișați, simțindu-și respirațiile fierbinți mai ales în timpul iernii. Gândul că fratele său avea să reia aceste obiceiuri îi făcu inima să trepideze într-un amalgam de nerăbdare și presiune. Nu știa dacă să se prefacă adormit pentru a evita orice fel de discuție, sau să rămână treaz pâna la venirea lui.

Își prinse părul într-o coadă, așa cum obișnuia de obicei și se apucă să își radă barba. O prefera mica, aranjată, astfel fiind într-un mare contrast cu Blaze, care o ținea deseori destul de mare, cu părul răvășit și desfăcut. Îi plăcea acest aspect al lui, dar nu se mula cu personalitatea lui Kalem, de aceea niciodată nu apela la acest stil dezordonat. În schimb, lui Blaze îi stătea minunat. Șterse oglinda aburindă pentru a se vedea mai bine și începu să se bărbierească. Încet, fără grabă, pândind un moment oportun să se întoarcă înapoi. Avea un plan pe care nu dorea să îl urmeze cu exactitate, ci doar să funcționeze. În seara asta trebuia să îl pună în aplicare. Răbdase prea mult.

Se întoarse în camera și află dezamăgit că Blaze adormise. Stinse becul și se așeză în pat lângă el. Nu se sfii să stea departe, așa că își lipi abdomenul de spatele acestuia și îl luă într-o îmbrățișare fermă. Tresărirea lui Blaze îl făcu să rânjească.

— Știam eu că nu dormi, îi șopti.

— Nici nu încercam să te mint.

Presiunea deveni din ce în ce mai mare când peste umărul lui Blaze, Kalem își puse mâna. Gentil. De parcă știa că trrebuie să umble încet cu el. Încercă să îl întoarcă cu fața spre el, iar Blaze nu se opuse.

Camera era întunecată, dar prin fereastra cabanei lumina stâlpului îi lumina fața lui Kalem. Blaze, din păcate, stătea în umbra. Asta îl făcu pe fratele cel mare să se simtă cu un pas înapoi. Avea nevoie de recunoașterea viitoarelor fapte de privirea lui Blaze, însă nu-l putea vedea prea bine. Totuși, riscă.

Îl trase mai aproape, iar acum, stand lipiți, îi simțea respirația întretăiată. Era pe drumul cel bun.

— Mai ții minte când dormeam goi?

Blaze fu împins de un impuls de a răspunde spontan. Dar reuși să se oprească la timp, încât să nu pară că își aduce aminte de parcă ar fi fost chiar ieri. După o pauză:

— Da. Ne încălzeam mai repede îmbrățișați.

— Iar tu îți păstrai întotdeauna ciorapii.

Kalem scoase un sunet din gât, semănând cu un râs ușor malefic. Blaze zâmbi slab. Toate acele amintiri îi făceau mai mult rău. Să se gândească la anii petrecuți cu Kalem era un chin. Nu pentru că nu au fost minunați, ci pentru că timpul era plasat atât de departe, într-un trecut foarte îndepărtat, încât inima i se strângea într-un spasm dureros.

— Vrei să ne încălzim ca atunci, Blaze?

Nici nu îi așteptă răspunsul. Își apucă elasticul pantalonilor și se pregăti să îi dea jos, fiind prea sigur de răspunsul pozitiv al fratelui său. Aștepta cu nerăbdare să îl simtă iarăși gol în brațele lui, iar cu tălpile goale să îi atingă materialul moale al ciorapilor, împleticindu-se cu picioarele lui. Dar răspunsul lui Blaze îi blocă orice acțiune.

— Nu văd rostul. E deja cald.

Rece. Replica era rece și lipsită de orice intonație. Kalem amuți. Avusese prea multă încredere în atitudinea lui, încât nu se așeptase la un răspuns ca acesta. Poate că înțelesese totul greșit. Dar putea jura că în privirea lui Blaze vedea curiozitatea de a experimenta cu el ceva sexual, poate mai mult de atât. Deveni nervos. Dar își inundă mintea cu altceva pentru a uita de eșecul recent. Realiză târziu cum Blaze se întoarse pe partea cealaltă, cu spatele la el, încât nu știa dacă mai e nevoie să îl ia în brațe acum. Avu un moment în care dori să îi atingă pielea gâtului cu buzele, dar se întoarse și el cu spatele și încercă să adoarmă.

Până dimineață, trebuia să se gândească dacă avea să îi spună adevărul lui Blaze, sau să inventeze o scuză cu anularea conferințelor. La ora patru, în zori, știa deja.