Two of us (Far from Brotherhood)

6.

Căsuța vocală intră de prea multe ori înainte ca acea conversație să înceapă. Îi cedă telefonului, și se grăbi spre laptop. Fără să mai apeleze la Jesse, căută și dădu telefoane până găsi hotelul la care Blaze stătea.

Trebuia neapărat să vorbească cu el. Explozia de cuvinte aproape că-i ieșea pe gură și îi bloca respirația, iar bătăile rapide ale inimii erau un adevărat calvar când încercai să te grăbești să ajungi cât mai repede la camera 409 a hotelului Rayson.

Blaze termină să își aranjeze barba în oglinda din baia hotelului și tocmai se pregătea să fumeze pe balconul galant unul din trabucurile cu ciocolată pe care le achiziționase de lângă aeroportul din Bruxelles, dar un vânt puternic izbi fereastra de perete și tresări.

În depărtare, un nor aspru se apropia din ce în ce mai mult de New York, dorind parcă să nimicească tot orașul cu vântul pe care îl prevestea. Blaze închise geamul de la baie pentru a opri trecerea curentului și izbirea geamurilor cu brutalitate, și se așeză pe fotoliul din fața balconului. Priveliștea era genială: blocurile înalte cuprinse de stropii aspri ai ploii se văitau sub atingerile dure ale acelor săgeți cerești, soarele se ascunsese de tot printre nori și era aproape beznă, doar luminile străzii și ale mașinilor mai luminau.

Începu brusc să acopere întregul oraș, iar pe Blaze nu făcea altceva decât să îl liniștească. Se simțea în largul lui exploatat în întregime de luminile fulgerelor urmate de puternicele strigăte ale tunetelor.

Ciocăni o dată, de două ori, dar a treia oară nu mai apucă, căci Blaze deschise ușa fără nicio ezitare. Nu părea deloc surprins când, dincolo de prag, îl văzu pe Kalem ud din cap până în picioare. Părul îi era lipit de frunte și obraji, iar coada, legată strâns cu câteva momente înainte, era deformată acum.

Păși și se dezbrăcă cu nonșalanță, iar Blaze îi aduse două prosoape imediat. Era minunat modul în care comunicau fără să scoată măcar vreun cuvânt sau semn. Asta era un paradox al gemenilor. Fratele cel mic se trânti pe fotoliu și reveni la poziția inițială. Simțea în adâncul său că cel din fața lui venise cu un scop clar la el în camera de hotel. Ce îl uimea și mai tare era că, cel mai probabil, scopul era unul foarte important încât îl găsise printre atâtea clădiri ale New York-ului. Să fie, oare, de vină, intuiția fraternă?

Își aprinse trabucul.

Kalem rămase aproape gol și își acoperi corpul cu un prosop lung și alb. Blaze nu-și putu lua ochii de la goliciunea sa și îl privi fără rușine.

— Deci? sparse cel de pe fotoliu liniștea.

Lui Kalem nu-i trecuseră fiorii, chiar mai mult îi înspăimântau trupul când se gândea la a deschide această discuție. Dacă îi știa cursul, era imprevizibil, dar își cunoștea propriile curiozități și ceea ce își dorea să scoată din această vizită.

Blaze pufăi trabucul și lăsă în încăpere fumul amărui al aromei. Îi simțea neliniștea fratelui său și, pentru o secundă, se gândi că este vorba despre firmă, despre postul oferit, despre ceva profesional, dar apoi își dădu seama. Kalem tremura, avea o privire stranie în ochi pe care o înțeleasă.

— Nu pot să fiu indiferent.

Își dădu șuvițele neprinse în coadă după ureche și încercă să îi găsească privirea prin fum.

— Prea târziu.

Înțepătura nu-l afectă prea mult pe Kalem.

— Blaze, au fost doișpe ani...