Two of us (Far from Brotherhood)

2.

Se grăbea. Era prima dată în acest semestru când era în întârziere, și nu fiindcă nu se trezise la timp sau nu își terminase desenele, ci pentru că avusese loc un accident în trafic. Cum avea să justifice asta profesorului? Era cea mai jalnica scuză care se folosea în facultăți, mai ales în orașele foarte populate.

Cu noul tub în spate, așa cum îl numeau majoritatea studenților de la arhitectură, refuză să mai meargă cu autobuzul și fugi pe străzi, strecurându-se printre oamenii de pe bulevard. Dădu colțul ultimei clădiri, văzând universitatea în fața lui. Nu se opri să își tragă răsuflarea, decât atunci când intră pe poartă. Își privi ceasul de la mână și observă că era fără două minute. Cu o viteză precisă cu care ar fi urcat scările, ar fi ajuns la timp.

Dar asta nu se întâmplă, căci gașca lui Jared stătea la fumat ca în fiecare dimineață, în fața porților.

— Hei, Tivetsky!

Spera din tot sufletul să treacă pe lângă ei fără să fie observat, dar eșuă lamentabil.

Prietenul cel mai bun al lui Jared, și cel care era liderul în lipsa acestuia, se apropie de Aleksei cu țigara între buze și trase cu forță din ea, de parcă era ultimul "băț" cu tutun de pe întreaga planetă. Rusul privi cu stângăcie în ochii lui, apoi găsi în acea privire o alură vulgară, ce îi provocă repulsie.

Andrew, de aceeași vârstă cu el, însă cu o construcție ceva mai masivă, se apropie extrem de mult de trupul brunetului. Bătu în tubul în care își ținea desenele de câteva ori, apoi îl apucă de umăr cu o mână. Aleksei știu că deja întârziase, așa că scăpă de ideea de a se mai grăbi.

— Știi, Tivetsky, îi spuse acesta pe numele său de familie, tubul ăsta l-ai cumpărat, nu împrumutat. Aștept banii. Când?

Poate că fusese cea mai mare greșeală să îi accepte oferta și să cumpere acel tub de la Andrew, însă el fusese singurul cu oferta de a-i da banii mai târziu, și nu în momentul achiziției. Încercă să își ascundă teama din suflet cu un zâmbet larg.

— În curând, Andrew. Am ceva probleme acum, dar se rezolvă.

— A trecut deja o săptămână, rosti pe un ton de copilaș care vorbea cu mămica lui.

Se prostea în toate felurile în fața lui Aleksei, dorind, parcă, să impresioneze. În spatele acestor vorbe, se ascundea o ironie crudă, presărată cu ură și lipsă de respect.

Brunetul înghiți în sec și își trecu, fără să vrea, privirea spre porțile universității. O mașină destul de bătrânicioasă tocmai oprise în parcarea din curtea facultății. Din ea coborî profesoara de Peisagistică cu care Aleksei avea primul curs. Făcu ochii mari și realiză că asta e singura lui șansă să scape de gașca problemă, dar și de o absență ce l-ar fi costat prea mult.

— Promit că săptămâna asta o să-i ai, spuse brunetul și fugi spre scările construite în stil renascentist ale facultății. La opt și paisprezece minute ajunse în bancă, iar un minut mai târziu, apăru și profesoara.

~ ~ ~

Jesse îi aduse a doua cafea pe ziua de azi domnului Lawson, care, de două ore lucra în continuu pentru noul client. O firmă de mașini îi cerea cea mai mare și revoluționistă promovare a noului autovehicul. Știa că doar el este capabil să atragă atenția urmăritorilor printr-un afiș genial, așa că se apucă de la prima oră să gândească grafica.