Demonii de dincolo de cortină

XIII. Thomas

                //A face in the middle of a broken frame looking back at me//

— Trezeşte-te! Trezeşte-te dracului! am reuşit să aud în timp ce o mână puternică mă zgâlţâia încercând să mă trezească. Mi-am mijit ochii, dar nu am reuşit să văd persoana ce trăgea cu atâta putere de mine.

— Thomas! insistă încă o dată, dar de data aceasta mi-am dat seama că era Joseph. Mi-am revenit în fire, capul îmi zvâcnea îngrozitor şi trupul mă durea, motiv pentru care nu am reuşit să mă ridic din prima.

— Ai jumătate de oră să te pregăteşti, a spus pe acelaşi ton grav. Aveţi interviu în două ore.

— Mhm, am mormăit ridicându-mă în cele din urmă când am auzit uşa camerei trântindu-se în urma lui. Am scâncit atunci când m-am ridicat de pe marginea patului şi mi-am tras cearceaful alb peste umeri, dorindu-mi să îmi acopăr trupul dezgolit. Am făcut câţiva paşi şi m-am apropiat de geam. L-am deschis şi am lăsat aerul răcoros să mă izbească în faţă. Soarele pătrundea cu greu prin pătura de nori ce dansa deasupra Moscovei şi numai ce mi-am amintit de Londra şi vremea ei capricioasă. Nu mă simţeam ca acasă, deşi mi-aş fi dorit. De fapt, eu nu aveam o casă, un cămin primitor la care să mă întorc. Poate de aceea îmi plăcea să fiu mereu pe fugă, să călătoresc, să fiu în turneu şi să înconjor lumea. În toată această mare de oameni şi cu toată iubirea şi aprecierile pe care le primeam din partea lor, mă simţeam singur. Mă simţeam singur şi abandonat.

          Am tras cearceaful după mine până ce am ajuns la oglinda măreaţă încadrată într-o margine de mahon cu o tentă vişinie ce zăcea pe peretele opus. Materialul a căzut de pe umerii mei şi doar atunci mi-am permis să îmi analizez reflexia. Eram slab ca o creangă şi aveam cearcăne. Pantalonii de stofă ce îi purtasem în seara trecută atârnau pe mine, iar coastele îmi deveneau din ce în ce mai vizibile. M-am întors puţin cu spatele doar ca să mă privesc în totalitate. Am oftat adânc când mi-am văzut reflexia hidoasă şi imediat au început să mi se deruleze în minte scenele cu Joseph. Striga atât de tare la mine şi era foarte mânios. Ştiam de ce îl rugasem pe Aiden să rămână cu mine.

          Mi-am cuprins chipul cu palmele-mi reci, m-am dat doi paşi înapoi şi mi-am lăsat trupul să cadă pe podea. Eram ostenit. Frânt. Neajutorat. Şi nu credeam că mai aveam puterea să mai rezist tuturor presiunilor aruncate pe umerii mei.

          Oare acesta era preţul ce trebuia să-l plătesc pentru alegerile mele? Sau pentru greşelile mele? Pentru răul făcut şi mai ales pentru că încă încercam să îl protejez pe Aiden de tot ce se întâmpla?

          Am căzut pe gânduri. Aceleaşi gânduri negre ce mă bântuiau de ani buni. Ştiam exact momentul când totul s-a rupt între mine şi Aiden... ştiam! Pentru că fusesem acolo şi îmi permisesem...

          Totul a luat amploare acum doi ani de zile, la petrecerea unei bune prietene de-ale noastre, Trixie. Eu şi Aiden eram în America, în vacanţă. Obişnuiam să ne petrecem timpul cu prietenii noştri şi să asistăm la diverse petreceri date de aceştia. Îmi aminteam că era târziu în noapte, iar petrecerea se desfăşura în curtea din spatele casei unde locuia Trixie împreună cu iubitul ei, Jared. Eu băusem peste măsură şi ca întotdeauna mă împleticeam mai ceva ca o marionetă. Nu ştiam ce naiba făceam, dar tânjeam după un pahar de apă rece, aşa că m-am strecurat în casă, în căutarea acesteia. Lumina era aprinsă doar pe hol, şi asta pentru că am fost incapabil să găsesc întrerupătorul ce aprindea lumina în bucătărie.

          N-am apucat să beau apă, căci în spatele meu am auzit paşi apropiindu-se. Nu m-am panicat, ci doar am aşteptat în linişte. Două mâini puternice au ajuns pe talia mea şi am fost strâns în braţe cu putere. Ştiam cine venise după mine, ştiam că era el. Mâinile au început să îmi tremure atunci când i-am simţit buzele fierbiti pe gâtul meu. Palmele i-au coborât până la linia pantalonilor mei, după care m-a întors şi m-a lipit uşor de frigider. Mă săruta. El, dintre toate persoanele mă săruta. Îşi strecură palmele pe sub cămaşa mea, făcându-mă să mă cutremur de plăcere. Nu ştiusem până atunci cât de îndrăzneţ era, dar îmi plăcea acea latură a lui. 

          A gemut uşor şi mi-a şoptit numele. Eram atât de beat şi de ameţit, dar nu îmi păsa. În sfârşit eram doar noi doi, lipiţi unul de celălalt, sărutându-ne în întuneric. Fluturii îmi dansau în stomac, senzaţie pe care nu o mai simţisem de când eram un adolescent naiv şi îndrăgostit.

          N-am fost în stare să-l privesc, doar am simţit cum m-a apucat de braţ şi m-a ghidat pe un culoar la fel de întunecat, după care am coborât câteva trepte şi m-a azvârlit într-o încăpere. Am auzit cum a trântit uşa în urma noastră şi cum a încuiat-o, după care s-a năpustit asupra mea. Iarăşi ne sărutam în acelaşi întuneric nemărginit, dar nu mă deranja. Eram cu el şi nu puteam fi mai fericit de atât.

          M-am trezit puţin la realitate atunci când i-am simţit trupul dezgolit peste al meu. Mă ţinea captiv sub el şi nu se sfia să mă sărute pe gât şi să mă muşte. Gemea uşor din când în când şi reuşea să mă stârnească. M-am predat lui în momentul în care a început iarăşi să mă sărute cu pasiune. Am lăsat armele jos şi m-am lăsat prins în plasa lui. Eram captiv şi nu regretam. Eram al lui. Îi aparţineam cu totul.

          Dar şocul aveam să îl trăiesc în zorii zilei. 

-----------------------------------------------------------------------------------

N/A

E aici! Sunt tare curioasă să vă citesc părerile cu privire la acest capitol. Vă sfătuiesc să citiți cu ATENȚIE. 

Pupici

Irina x