My Complicated Life... (JB & SG FANFICTION)

Ziua ciudată...

S: Hai să intrăm.

A intrat pe youtube și ne-am uitat. Erau 800 de vizualizări. Uuuu. Este foarte bine!

S: Nu pot să cred! Ai 800 de vizualizări!!! * spune și sare ca o nebună prin cameră , de fericire. *

N: Yeeee!

S: Bine. Când facem următorul video?

N: Prima dată trebuie să termin piesa la care lucrez. 

S: Bine. Mai ai mult?

N: Nu. Încă câteva zile.

S: Atât de mult !?

N: O piesă nu se scrie atât de ușor!

S: Bine bine. Și , cum merge cu Josh?

N: Oooo lasă-mă!

S: Ce e? Nu merge bine?

N: Nu îmi pasă de el. Nu vreau să îmi fac iluzii despre ceea ce nu s-ar întâmpla niciodată și să sfârșesc dezamăgită , pentru că știi foarte bine că a mai fost așa și am suferit 3 ani.

S: Da da. Dar de unde știi că nu te place?

N: Dar de unde știi că mă place?

S: Bănuiesc și eu.

N: La fel și eu. Deocamdată o să las băieții deoparte și o să mă concentrez pe muzică. Muzica vreau să fie viitorul  meu.

S: În regulă. Ai dreptate.

Am mai discutat chestii și am plecat acasă.

***

Intru în camera mea și mă pun în pat cu mâinile pe față. Cum s-au strâns atâtea vizualizări într-un timp atât de scurt?

Asta m-a  făcut toarte fericită. Este uimitor! Sper ca visul meu să devină realitate.

Mă schimb în pijamale și mă pun să dorm pentru a fi odihnită mâine.

DIMINEAȚA

Aud un sunet foarte enervant. Realizez că era alarma mea. O opresc și mă ridic din pat , Întinzându-mă. Merg la baie și îmi fac rutina. Ies și mă îmbrac. Îmi iau geanta și cobor jos.

N: Neața , mama!

M: Neața , scumpo!

N: Eu plec. Papa!

M: În regulă. Pa! Ai grijă de tine!

Ies pe ușă și ca de obicei acolo era Liz.

N: Neața , Liz!

L: Neața!

Mergem spre școală și eu primesc un mesaj. Era de la Sofi.

S-Heiiiii! Bun , deci am o veste minunată!!!!! Am să ți-o spun la școală. Grăbește-te!

N: Hai să ne grăbim , Liz!

L: De ce? Mai avem timp până încep orele.

N: Am ceva important de făcut. Haide!

L:Bine bine.

Grăbim pasul spre școală și într-un final am ajuns. Ea merge la clasă și eu o caut disperată pe Sofi.

Până la urmă o găsesc și alerg spre ea.

N: Deci? Ce veste?

S: Ai alergat?

N: Da!

S: De ce?

N: Spuneai ca e o veste minunată. Așa că m-am grăbit.