My Complicated Life... (JB & SG FANFICTION)

Te plac.

Din perspectiva lui Justin

Ies din birou și merg la mașină. Intru înăuntru și îmi las capul pe scaun și închid ochii.

J: Fata asta o să mă omoare într-o zi.

Pornesc motorul și merg spre casă. În timp ce mergeam mă gândeam la ea. De ce nu o pot lăsa în pace , cum am făcut și cu celelalte? Nu știu ce să fac...

Din perspectiva lui Nicole

Ies din casa lui Scooter și afară mă aștepta mașina. Urc înăuntru și pornește spre casă.
Stăteam cu cotul pe ușa mașinii și cu capul sprijinit de mână gândindu-mă la .... Justin. De ce m-a sărutat? De ce s-a apropiat de mine atât de mult , înafara faptului că în ultimul timp încearcă să mă ignore. Tipul ăsta este mai complicat decât am crezut.

De aş putea citi gânduri  , aș știi ce se întâmplă cu el. Dar acel sărut * îmi mușc buza* a fost parcă cel mai frumos de până acum. Recunosc că el este primul băiat cu care m-am sărutat. Mda... ați ghicit , nu am mai sărutat pe nimeni înainte , a fost .... primul meu sărut... și poate cel mai frumos.

***

Am ajuns acasă. Intru înăuntru și mama mă anunță că imediat este gata cina. Merg sus să mă schimb și cobor jos pentru a lua cina.

M: Cum a fost?

N: * mă uit în gol și mă gândesc la Justin*

M: Nicole?

M: Nicole , ești aici?

N: Hmm? Poftim? Da.

M: Nu pare. Ce s-a întâmplat?

N: Nimic ieșit din comun.

M: Bine , nu îmi spune. Dar o să aflu eu într-un fel. Știi că mereu o fac.

N: Bine.

Nu o să îi spun de sărut , în niciun caz. Oare Sofi are dreptate? Mă place?
Dar nu cred că asta este posibil. Sau este? Neah. A fost cu cele mai frumoase modele și căntărețe și fix de mine se îndrăgostește. Ce glumă bună. Și eu râd imediat. Să se îndrăgostească de tine? De o tipă atât de urâtă și proastă? Fii serioasă. Lui îi trebuie una frumoasă și deșteaptă dar și faimoasă. Tu nu ai nici o calitate din cele enumerate. Ești doar o ratată care se amăgește singură. Ai dreptate... adică am dreptate. Ce tot gândesc aici? Nu s-ar îndrăgosti de mine niciodată. Nu sunt atât de bună pentru el.

Mă ridic de la masă și fug în camera mea. Mă pun cu capul în perne și încep să plâng.
De ce sunt o așa ratată??

Din perspectiva Sofiei

Stau și mă uit pe instagram când îmi sună telefonul. Era ... mama lui Nicole?? Ok. Sigur s-a întâmplat ceva grav.

S: Alo?

M.N: Bună , Sofi.

S: Bună ziua , doamnă Taylor! S-a întâmplat ceva?

M.N: Da. Te rog , dacă poți , haide la noi. Nicole nu se simte bine și cred că doar tu poți vorbi cu ea.

S: I s-a întâmplat ceva? E în regulă?

M.N: Nu cred. A fugit de la masă în camera ei și plânge. În bucătărie era îngândurată , nu auzea nici ce spun eu.

S: Vin imediat.

M.N: În regulă. Mersi.

Închid apelul și merg jos.

S: Mama , mă duc la Nicole.

M.S: S-a întâmplat ceva cu ea?

S: Sper că nu. Nu mă aștepta , nu știu cât o să stau.