My Complicated Life... (JB & SG FANFICTION)

Sofia Richie

J: Pur și simplu. Este o amintire minunată. Și am vrut să o împărtășesc cu belieberii mei. Te-a deranjat?

N: Nu , doar că nu am vrut că fanii să își facă speranțe că vom fi din nou împreună.

Asta a fost una sub centură... adică , ea nu mai vrea să avem un viitor împreună?
Ne aduce mâncarea și începem să mâncăm.

J: Vrei să spui că nu mai vrei să avem ceva împreună?

Nu spune nimic , doar se uita la farfuria ei. Bun răspuns...

N: Uite Justin , cum am spus și acum un an , așa este mai bine pentru amândoi. Dacă o să fim din nou împreună o să ne rănim reciproc.

J: Am nevoie de tine.

N: Sunt aici. Nu înseamnă că dacă nu suntem împreună , nu putem fi acolo unul pentru celălalt. Plus că o să găsești o fată mult mai bună ca mine și o să fii fericit.

J: Poți să nu mai spui prostii? Tu ai fost , ești și vei fi singura fată perfectă pentru mine.

N: Nu îngreuna situația ... te rog.

J: Nu o îngreunez! Spun doar ce simt și ce am vrut să îți spun în tot acest timp!

N: Trebuie să plec.

Își ia paltonul și geanta și iese afară din restaurant. A venit șoferul ei și a luat-o.

J: Nota te rog.

Chelnerul merge după notă și eu mă uit în gol. Seara asta putea merge mai prost!? Credeam că lucrurile se vor repara dar dimpotrivă , sunt și mai rele.

Mi-a adus nota și am plătit. Mi-am luat portofelul și telefonul și am ieșit din restaurant. Mă duc la mașină uitându-mă la un cuplu foarte fericit. Ăia puteam fi noi. Ajung la mașină și o deblochez . Urc înăuntru și o pornesc , mergând spre casa mamei.

***

Bat la ușă și aștept să îmi deschidă mama. După 1 minut , se deschide ușa și o văd pe mama.

P: Justin?

J: Hei , mama! Pot să intru?

P: Da. Intră.

Intru înăuntru și mergem în sufragerie. Ne așezăm pe canapea și ne uităm unul la altul.

J: Îmi pare rău. Sunt un idiot. Nu trebuia să te jignesc , tu doar vroiai să mă ajuți.

P: Nu e nici o problemă , scumpule.

J: Nicole m-a făcut să realizez că am greșit față de tine.

P: Nicole? Ai vorbit cu ea? * zâmbește*

J: Da. Am ieșit în oraș , dar ne-am certat la sfârșit.

P: De ce nu mă mir?

J: I-am spus ce simt și a spus că trebuie să plece. Era nervoasă.

P: I-ai mai spus și altceva?

J: Nu.

P: Ești sigur?

J: Da , sunt sigur. A spus că îi este dor de tine.

P: Aww. O să vorbesc cu ea.

J: Baftă. Eu trebuie să plec. Mă bucur că te-am văzut.

P: În regulă , scumpule. Și eu mă bucur. Ai grijă de tine!

O îmbrățișez și o pup pe frunte și pornesc spre casă.

***
Ajung acasă și merg în dormitor. Pe drum m-am gândit mai bine și am ajuns la concluzia că dacă nu vrea nimic cu mine atunci nimic va avea.