My Complicated Life... (JB & SG FANFICTION)

Totul a revenit la normal.

N: Tu. * răspunde scurt*

J: Eu? * răspund confuz*

N: Da! Tu ești problema!

J: Ce problemă sunt eu?! * ma ridic iritat de cuvintele ei*

N: Ce se întâmplă cu tine? * se ridică și ea*

J: Nimic.

N: Nu asta se observă de aici. Te-ai schimbat. Ești.... diferit , distant , rece. De ce?

J: Nu m-am schimbat. * spun cât de calm pot*

N: Oh serios? * Își încrucișează mâinile la piept*

J: Da! Ca să știu și eu , în ce fel m-am schimbat?

N: Cum am spus și înainte , ești rece , ai început să fumezi din nou ceea ce nu este ok , ești mai dur atât cu mine cât și cu cei din jurul tău. * vine mai aproape de mine* Ce s-a întâmplat cu tine? Poți să vorbești cu mine , știi asta. * îşi pune mâna pe umărul meu*

Respir adânc și închid ochii pentru câteva secunde. Nu știu dacă ar trebui să îi spun ce se întâmplă cu adevărat sau să aleg să neg în continuare.

J: * îi iau mâna de pe umărul meu* Nimic.

N: Serios? Facem din nou asta? * spune ducându-şi mâinile în aer în semn de disperare*

J: Nu facem nimic din nou. Nu m-am schimbat deloc. Doar ți se pare. Eu sunt ca înainte. * îmi pun mâinile în buzunarele blugilor*

N: Știu că ceva este în neregulă cu tine , ok? Și vreau ca tu să îmi spui care este problema ca să putem să o rezolvăm. * vine din nou spre mine*

J: Până la urmă de ce îți pasă dacă am vreo problemă sau nu?
Dacă ăsta este modul tău de a o ține aproape de tine îți sugerez să te oprești chiar acum prietene. Poți să taci!? Nu am dispoziția necesară să îți aud comentariile idioate.

N: Pentru că îmi pasă.

J: De ce? Ai putea pur și simplu să treci cu vederea asta și să îți continui viața.

N: Vrei să plec? Asta este ceea ce tu chiar dorești? * Își împreunează sprâncenele în semn de confuzie*

J: * oftez*

N: În regulă. Am înțeles. O să plec.

Își ia telefonul și iese pe ușa camerei mele. Sunt un mare fraier. Ce dracu fac aici? De ce o las să plece?!

Fug repede afară și o prind de mână chiar înainte de a deschide ușa de la intrare.

N: Ai spus că vrei să plec.

J: Nu am spus asta.

N: Și tăcerea este un răspuns. * spune vizibil nervoasă și supărată*

J: În regulă. Da! Este ceva cu mine. Și da , m-am schimbat. Dar un singur lucru nu s-a schimbat și nici nu se va schimba. * se uită lung la mine așteptând să continui*.... Faptul că te iubesc și o voi face mereu-*mă întrerupe*

N: Justin-*oftează *

J: Lasă-mă să termin. * Încuviințează din cap* Faptul că nu te am aproape de mine în modul în care te aveam înainte mă distruge. Este adevărat că și înainte presa mă enerva și mă făcea să lovesc orice , dar erai tu acolo. Chiar acolo , lângă mine și faptul că o aveam pe prințesa mea lângă mine mă făcea să trec peste toate idioțeniile și să fiu fericit. Dar acum , simt că îmi pierd efectiv mințile.

J: Fumatul a fost un fel de scăpare. Vroiam doar să mă relaxez și să uit pentru un moment de toate problemele. De când ne-am despărțit pur și simplu nu mai sunt eu. Sunt mai dur deoarece .... trebuie să rezist cumva în fața lor. Înainte aveam o persoană datorită căreia nu înnebuneam și datorită căreia mai aveam zâmbetul pe buze. Dar acum acea persoană a decis că îi este mai bine fără mine. Nu o judec deoarece are partea ei de dreptate dar adevărul este că acea persoană a fost totul pentru mine , și când a decis că îi este mai bine fără mine și a plecat , a luat cu ea totul. Inclusv fericirea mea.