Capitolul 24

1.7K 144 19
                                    

                    Haven

       Unde ma aflu?

      Prima fraza care imi trece prin cap.

      Imi invart privirea si nu vad nimic cunoscut.

    — Helena! Aud pe cineva strigand.

     Am ramas nedumerita cand mi-am dat seama cu ce sunt imbracata.

    O rochie.

    Eu nu port asa ceva!

    Am inceput sa respir precipitat, fiind complet bulversata.

     Ce Doamne iarta-ma se intampla aici?

     Un vis! Asta trebuie sa fie!

— Helena!

     O mana s-a asezat pe umarul meu, fortandu-mi corpul sa se intoarca.

     Mi-am intredeschis gura, privind la femeia din fata mea.

   — Esti bine?

   Am dat din cap absenta.

   — Ce usurare. A spus ea, rasufland epuizata. Unde ai plecat asa? Lyon te-a cautat toata ziua.

Am clipit apăsat.

    — Poftim?

     — Oh. A oftat ea sonor. Haide!

     Mi-a prins mana si a început sa ma tragă după ea, salutand politicoasă oamenii care ii vorbeau.

   — Unde mergem? Am murmurat.

    — La Lyon. Nu pot sa cred ca ai plecat pur si simplu. Ieri mi-ai spus ca ai de gand sa-i dezvalui adevarul.

   — Adevărul ?

   — Da, adevărul.

   Am dat din cap, neînțelegând ce se întâmplă.

     Straina ma tras după ea pana într-o casa unde s-a oprit și mi-a dat drumul.

    — Urmeaza-ma.

A spus ea scurt.

     Când ea a început sa pășească spre o ușă întredeschisa am urmat-o in liniște.

    De ce o urmez?

    De ce fac ceea ce spune ?

    Ceva nu era în regula cu mine. Era ca și cum... corpul nu ma lasă să plec.

     De parcă... ar avea o proprie voința.

    Am intrat în camera, sesizand ca nu suntem singure.

     Un bărbat stătea cu spatele la noi, privind spre o fereastra.

   — Lyon!

    Bărbatul s-a întors, iar o data cu mișcarea lui un sentiment ciudat ma copleșit.

    Nu este prima oara când îl vad. Sunt sigura de asta, dar problema era... Unde l-am mai văzut?

     Par negru, lung, aproape de umeri. Ochi intunecati. Înalt... Frumos.

      Mi-am simțit obrajii arzând și am înghițit în sec când privirea lui a găsit-o pe a mea.

     Corpul îmi tremura și am simțit un gol în stomac.

  De ce ma simt asa ?

   — Iubito. A spus el repezindu-se spre mine.

     Bratele lui mi-au strâns corpul într-o îmbrățișare puternica.

Sânge înșelătorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum