Capitolul 27

1.3K 127 15
                                    


Jane

Mi-am ridicat o sprânceană, sperând ca acest gest să-mi acopere tremurul corpului.

Dar nu prea cred ca a funcționat.

Jeremy nu mi-a dat drumul încheieturii, din contra. Degetul lui a rătăcit pe bucățică de piele unde ar fi trebuit sa mi se simtă pulsul, masând ușor acel loc.

Mi-am simtit gura uscată, iar gatul dureros.

O durere plăcută mi-a apărut în stomac, iar genunchii ii simțeam dintr-o data prea slabi.

Si totusi... nu puteam sa uit în compania cui este acum.

- S-a întâmplat ceva?

Am spus cu o voce mai răgușită decât intenționam sa fie.

Pe fruntea lui a apărut o mica încruntatura și a trebuit să-mi stapanesc impulsul de a-l atinge.

- Aveai de gând sa treci pe lângă mine și sa nu ma saluți?

Oh...

In mintea mea era o dezordine de neînchipuit.

Să-l salut!?

- Am văzut ca aveai companie și nu am vrut sa te deranjez.

Am spus zâmbind ironic spre el, tonul vocii fiindu-mi rece.

Mana lui s-a încordat peste a mea și abea atunci mi-am dat seama ca inconștient îmi miscam, încercând cu disperare sa scap de atingerea lui.

Imi face rău! Toată apropierea asta...

O Doamne... De ce nu încetează?

Jeremy s-a arătat surprins și cu reticenta mi-a eliberat mana, dar nu înainte ca degetele lui sa le atingă pe ale mele.

Imediat ce mi-a dat drumul am făcut un pas în spate.

Ne priveam unul pe celalalt fără sa spunem ceva, de parca timpul s-ar fi oprit în loc.

- Jeremy?

O voce ușor răgușită s-a auzit din stânga lui și am conștientizat după câteva secunde ca era a lui Margret.

Bărbatul din fata mea și-a dres vocea și și-a întors fata spre ea.

- Da?

- Nu ne faci cunoștință?

Corpul lui Jeremy s-a încordat și cu reținere a murmurat:

- Desigur. Și-a întors privirea spre mine. Jane, ea este..

- Margret. A spus repede roșcata de lângă el, întinzându-mi mana. Logodnica lui.

Am simțit cerul cazandu-mi în cap.

Nu poate fi adevărat!

Ochii mei i-au cautat cu disperare pe ai lui Jeremy, dar el nu ma privea sau mai bine spus, refuza sa ma privească !

De ce nu spune ceva?!

Într-un sfârșit am înclinat din cap, întinzându-i mana mecanic.

- Jane, prietena surorii lui.

Am spus cu glasul tremurând.

Jeremy și-a întors capul furtunos de repede spre mine, în ochi i se citea surprinderea.

Margret a clipit apăsat, retrăgându-si mana.

Sânge înșelătorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum