Sânge înșelător

Capitolul 25

  

                     Jane

    
      — Esti pregătită?

      Am înghițit in sec, simțindu-mi capul explorând.

     Este bine. Trebuie sa fie.

    Mi-am întors capul spre Haven și i-am răspuns cu un zâmbet șters.

     — Da.

    Am spus cu o voce mai subțire decât speram.

     Prietena mea și-a ridicat o sprânceană și mi-a luat mâinile într-ale sale.

     — Nu-ti face griji. Vei fi perfecta.

     Zambetul și privirea ei încrezătoare mi-au făcut corpul sa se destinda.
  
     Am dat din cap și i-am zâmbit.

    — Sunt doar... emoționată.

    — Nu ar trebuii. Familia ta și a mea sunt aici sa te susțină.

    Mi-am deschis gura uimita, îndreptându-mi privirea spre cortina trasa ce nu dezvăluia nimic.

     Jeremy este aici?

    A venit sa ma vadă?

    Un sentiment de fericire a inflorit înăuntrul meu și m-am trezit indreptandu-ma spre cortina, murmurandu-i lui Haven un " Ne vedem în curand".

     Am coborât scările, ridicându-mi putin rochia pentru a nu cădea, fiind urmărită de zeci de perechi de ochi.

     Am zărit loja in care erau așezați părinții mei și a lui Haven și m-am îndreptat zâmbitoare spre ei.

       — Bună ziua. Am spus politicoasa.

     Devon mi-a zâmbit încântată , murmurand apreciativ.

     — Se pare ca suntem onorați sa avem o prințesa ca cunoștință.

    Am chicotit stânjenită, dându-mi de pe fata o șuviță rebela.

    — Mulțumesc.

    — Arăți superb, draga mea.

    M-am întors spre mama, mulțumindu-i.

    Mi-am învârtit privirea prin jur, dar am sesizat dezamăgită ca Jeremy nu era.

    — A-ți venit doar voi doi?

    Am spus privind întrebătoare spre Devon.

    — Nici vorba, Jeremy nu ar rata spectacolul. A primit un telefon asa ca a fost nevoit sa iasă afara.

   — Pai... ma voi duce să-l salut înainte sa înceapă spectacolul.

    Si terminând fraza m-am întors, mergând grăbită spre ieșirea din sala.

    Am început sa alerg spre ieșirea din orfelinat, având grija sa nu-mi deranjez ținuta și parul.

    Am împins cele doua uși mari și am ieșit în aerul rece al lunii Decembrie, cautandu-l cu privirea.

    Am făcut câțiva pași și imediat ce l-am zărit pe Jeremy m-am îndreptat spre el.

    — Nu. Margret, înțelege o data. S-a terminat!

    A spus Jeremy, privind furios spre mașina sa.

    M-am oprit din inaintat și am așteptat cuminte sa termine de vorbit la telefon.