Sânge înșelător

Epilog

Haven

Mi-am întors capul spre Chase, apoi spre hotelul din fata noastră, privirea oscilandu-mi de la unul la celalalt.

Am privit ceasul de la bordul mașinii, dându-mi seama ca au trecut deja cinci minute.

Cinci minute de cand Chase doar își tine mâinile pe volanul mașinii și privește în fata cu o expresie chinuita pe chip.

Oh...

Vorbește cu el.

Trezeste-l din starea lui de meditație.

Sau... doar taci și stai alături de el.

Am ales varianta a treia.

Mi-am trecut degetele printre ale sale și ne-am ridicat mâinile la nivelul gurii mele, sarutandu-i încheietura.

Chase mi-a zâmbit dulce și s-a aplecat spre mine, sărutându-ma cast pe buze.

- Ar trebuii sa intram.

A oftat adânc.

- Unde suntem?

Am întrebat în timp ce traversam parcarea, mana lui Chase strângând-o aproape dureros pe a mea.

- Aici locuiește tatal meu.

A spus fără expresie, lăsându-mă pe mine sa întru prima pe ușile hotelului.

Privirea mi-a rătăcit prin jur și nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama ca hotelul era de vreo patru-cinci stele.

- Frumos loc.

Dar Chase doar a dat din cap în timp ce înaintam spre lift.

Când am urcat în el, liniștea s-a lăsat între noi, stânjenitoare și apăsătoare.

- Nu trebuie sa o faci dacă nu vrei. Am spus dintr-o data, privindu-i trista.

Muream de curiozitate sa aflu adevarul, dar un sentiment de greata nu ma lasa sa ma detensionez. Privirea ii era lipsita de viata și tulburătoare, dar imediat ce și-a îndreptat ochii spre mine a început sa se mai relaxeze.

- Trebuie sa vorbim cu el. Mi-a șoptit pe buze. Altfel nu vom ști niciodată ce au vrut vampirii aceea de la tine.

Am dat din cap și mi-am închis ochii în timp ce buzele lui le-au atins ușor pe ale mele.

Stomacul a început sa mi se revolte și m-am lipit mai strâns de el, simțindu-i nevoia de afecțiune.

- Sunt cu tine, înțepatule.

Am murmurat lasandu-mi capul sa poposească pe umărul lui.

- Stiu, iubito. Știu.

Am oftat obosita și m-am depărtat de el când ușile liftului s-au deschis.

Chase

I-am luat mâna într-a mea și am tras-o după mine spre usa tatălui meu, simțindu-mi mușchii din ce în ce mai încordați.

Ideea de al întâlni pe tata după atâta timp mi se părea aproape ireala. Și, deși stiam ca Ame vorbea cu el prin scrisori, prin telefon fiind prea riscant pentru "meseria" lui, tot eram bulversat de întoarcerea lui.

Totusi, având în vedere ca ma apelat de pe telefonul lui, nu as zice ca se mai pune problema de asa ceva.

Când am ajuns în fata ușii am deschis pur și simplu usa, asa cum îmi spusese la telefon și am tras-o pe Haven după mine, privind curios prin jur.