Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••

Tranzacționară?

   In imagine - •Shane Dumber•
        
      Ma doare tot corpul . Simt ca fiecare părticică a corpului ma arde , iar capul îmi bubuie de durere. Îmi deschid ochii cu greu , văzând totul in ceata . Eram legata de un scaun cu niste frânghii , intr-o camera destul de slab luminata. Ma dureau toate oasele , si îmi simțeam tot corpul amorțit.
      Unde ma aflam? asta este prima întrebare care imi venise in minte imediat după ce m-am dezmeticit cat de cat. Locul asta ma sperie îngrozitor, iar starea mea de sănătate nu este una tocmai buna ca sa încerc macar sa scap. Îmi aduc aminte vag, ca mergem spre casa , si brusc , acea lovitura...,niste umbre ,si negru.
          Am încercat sa ma eliberez smuncind de funiile acelea , dar am gemut de durere si neputință văzând cat de strâns erau legate.
         Am stat câteva minute bune cu capul in jos , încercând sa nu ma misc sau sa reacționez in vre-un fel pentru ca durerea sa nu se accentueze. Auzeam ,vag niste pași pe hol , apoi usa încăperii unde ma aflam se deschisese cu un scârțâit oribil ce îmi zgâriau timpanele.
           Aud pași indrepatandu-se spre mine , dar nu îmi ridic capul sa vad cine ar putea fi. De odată imi simt fata prinsa intre 2 palme si ridicata in sus, obligandu-ma sa pricesc in ochii persoanei care tocmai intrase.    Am gemut de durere si rămân blocată cand întâlnesc acei ochi albăstri înghețați. Era tipul de la cafenea . De ce este el aici , ce caut eu aici?
            -Îți aduci aminte de mine? Știi nu ar trebui sa crezi in aparente , pentru ca totul in viață se plătește! spune el uitandu-se in ochii mei fara nici o emoție, parca ar fi fost un robot , nu o ființă umana.
          Nu spun nimic , doar ii privesc figura dura , si îmi dau seama ca totul nu o se sfârșească bine.
         -Acum! Vei face ce iti spun , fara comentarii ,fara proteste sau orice altceva! Te voi dezlega , si daca vei sta cuminte si nu vei încerca sa fugi ,totul va fi bine .......daca nu , vei suporta consecințele.

        Se apleacă sa îmi dezlege frânghiile eu scâncind de durere , efectiv nu mai puteam ;eram cu totul la pământ.

          -Ridicate si vino după mine! ordoana el dur , indreptandu-se spre usa.
         Dar văzând ca nu schițez nici o mișcare , se întoarce oftând si ma i-a in brațe, eu începând sa tremur de atâta durere si frig. Ma fixează cu privirea pentru cateva clipa si apoi își continua drumul .
         Incepusera sa mi se ingrune pleoapele , eram extenuata ;eram varza. Tot cea ce îmi dorec acum este sa dorm si sa ma trezesc in patul meu ,sperând ca asta a fost doar un coșmar penibil.
           Mi se închid ochii cu greu , simțind cum ma ustura ochii , si cum ma înțeapă retina , cateva lacrimi prelingandu-mi-se pe obraz.

           Ma trezesc brusc. Eram intr-o camera destul de drăguță as putea spune . Eram învelită cu o pătură călduroasă, iar rănile care le aveam erau pansate , făcând ca durerea sa fie suportabila.
          Ma ridic cu greu in sezut , la marginea patului , plecând privirea in pamant si căzând pe gânduri .Cine sunt ei? Oare ce vor de la mine ? De ce m-au adus aici? . Oare sunt genul acela de persoane care se ocupa cu trafic de persoane? .
          Aveam mintea inundata de o mulțime de întrebări de genul acesta. Eram atât de prinsa in lumea mea încât nici nu mi-am dat seama când trecuse o ora , iar eu tot in poziția aceasta ramasesem.

          M-am ridicat in cele din urma indreptandu-ma spre fereastra. Trebuia sa găsesc soluti de a scăpa de aici , intr-un fel sau altul. Privesc afara si pot observa o pădure deasa itinzandu-se in fata si din cate îmi dau seama eram intr-o casa destul de mare înconjurată de un gard si el destul de înalt .
          Privesc prin camera , iar privirea îmi cade pe usa din partea cealaltă a camerei. Ma îndrept spre ea cu speranță ca ar putea sa fie deschisa, dar dupa cum ma așteptam, era încuiată.
           -Perfect, si cum se presupune ca scap de aici? întreb total fara speranță , lipindu-mi fruntea de aceasta.
          Dar in următorul minut ușa se deschide cu putere , aceasta lovindu-ma in cap si trantindu-ma de parchetul tare , astfel adăugând inca un cucui si inca alte vânătăi , la colecția mea de lovituri.
          -Observ ca îți place sa dai cu capul de uși ! spune tipul care cu o zi in urma ma ameninta ca daca încerc sa fug , nu se va sfârși tocmai bine.
          -Care este problema ta ,cu lovitul in cap?intreb pe un ton arțăgos si dur , frecandu-mi fruntea cu palma.
          -Nu este vina mea ca stăteai in calea usi! raspunde el pe un ton la fel de rece si dur ca de obicei.
          -Cine ești, si ce vrei de la mine?întreb , fixindu-l cu privirea , in timp ce ma ridicam de jos.
         -Cam multe întrebări ,nu crezi? raspunde pe un ton indiferent , privind prin încăpere.
           -Dar nu înțeleg , atunci ce vreți de la mine? Dati-mi drumul! spun rastindu-ma la el, dând sa trec pe lângă el in speranță ca poate dar poate reușesc sa ajung acasă.
           - Asculta aici, daca încerci sa scapi vei avea mari necazuri cu seful dar in special cu mine , si daca mai continui mult sa ma iriți cu întrebările tale idioate o sa ai de-aface cu mine , așa ca taca-ți gura aia odată! îmi tipa el cuvintele in fata , venind amenințător de aproape de mine ,eu dandu-ma câțiva pasi in spate ,privind ocenul înghețat din ochii lui.
          Cum poate fii un om atât de rece si distant? Aproape ca îmi era frica sa mai scot vre-un cuvant ,de teama a cea ce îmi putea face.
           -Va veni o menajera, si îți va aduce niste haine , iar diseară sa fii gata pentru tranzactie! spune el aruncandu-mi o ultima privire si ieșind pe ușă, icuind-o in urma lui.
            - Stai , ce tranzacție? Omule, ești nebun? încep sa strig in urma lui , indreptandu-ma spre ușă si bătând cu pumnii in ea.
            - Doamne ,nu se poate ! Cu ce se ocupa idioții astea? Si ce tranzactie? Nu,nu, nu sunt distrusa!
            Ma reazem cu spatele de ușă si ma las in jos , începând sa plâng.
           Cum de am ajuns in situarea asta? Mai întâi părinți mei , si acum asta. De ce viață asta vrea sa ma omoare in chinuri?
            Plângem , cum nu am mai plâns niciodată in viață mea ; ma simțeam atât de singura , si fara nici un sens pe pământul asta . Nu însemnam nimic pentru nimeni, eram doar inca un om in plus, printre miile de oameni.
După ceva vreme , ma ridic de jos ,total abatura ,si ma așez pe marginea patului. Aud niste pasi pe hol, după care cineva descuie ușa si intra.
           Intrase o fata de vreo 25 de ani cu parul brunet ,ce purta un fel de uniforma de lucru. Avea intr-o mâna cateva haine negre si in cealaltă o tava cu mâncare.    Deci sa înțeleg ca asta este menajera care trebuia sa apăra.!
            După ce a intrat , m-a privit pentru câteva clipe , după care lasa hainele pe pat si tava de mâncare pe noptiera .
           -Te rog ai putea sa ma ajuti? Eu am ajuns aici dintr-o greșeală si..........! o întreb , ea intorcandu-se spre mine ,intrerupandu-ma.
           -Îmi pare rău domnișoară, domnul Shane mi-a interzis sa vorbesc cu dumneavoastră.! spune ea având o fata destul de serioasa.
           -Acest domn Shane este cumva tipul acela înalt , cu ochii albăstrii ?întreb curioasa , incruntandu-ma puțin .
          -Da! Iar problema este ca sunt platita sa muncesc , nu sa vorbesc cu tine asa ca da-te altfel o sa am probleme mari! spune ea privindu-ma in ochi .Sa înțeleg ca Shane, il cheamă pe mister ice berg.
            -Te rog , macar spune-mi despre ce tranzacție este vorba , sunt sigura ca ai auzit cate ceva! spun eu rugătoare pozitionandu- ma mai bine in fata ei.
             - Aaa, sa înțeleg ca ești noua tranzactionera !exclama ea mirata.
             -Cum adică? întreb total pe din afara.
            -Nu contează , trebuie sa plec , am vorbit deja prea mult! spune ea indreptandu-se spre ușă părăsind incaperea .
            -Ce?......, nu, stai ,te rog , ajuta-ma! strig in urma ei dar fara nici un rezultat.
Totul este clar pentru mine! Aici îmi voi găsi sfârșitul , fara nici macar ca nimeni sa observe.

***