Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••

Propunerea

          Stau lungita in patul din camera in care sunt ținută captiva . Privesc tavanul si ma gândesc cat de mult s-a schimbat viața mea in doar câteva zile.    Adică pana acum toată viață mea era o monotonie continua , o rutina ce se repeta in fiecare zi , la nesfârșit , iar acum .....? Acum stau aici fiind smulsa cu forta din viața mea obișnuită si obligata sa fac total contrariul . Sunt obligată sa trăiesc o viață periculoasa , plina de riscuri ,in care moartea se joaca in fiecare zi cu mine.
         Si totuși daca as trai viața asta fara sa ma oblige cineva ? Daca as trai așa doar prin faptul ca pare mai palpitanta, in care adrenalina îți pulsează prin vene in fiecare zi ? De fapt, eu nu trebuie sa gândesc așa ! Pare extrem cea ce gândesc ; trebuie sa revin la viață mea de dinainte , chiar daca nu era așa strălucită.
       Sunt scoasa din gânduri de sunetul cheii învârtite in ușă ,iar mai apoi de ușa care se deschide pe ea intrând , barbatul acela blond cu ochii albastri, eu ridicandu-ma automat din pat.
            -Nu te speria, nu musc ! spune el incercand sa ma calmeze vazandu-mi reacția ,la vederea lui .
          Eu ma așez pe marginea patului ,neluandu-mi privirea de pe el.
          -Am venit sa îți spun ca esti cheamata in biroul sefului!continua el văzând ca nu spun nimic.
         -Adică Marc!spun eu completandu-l.
         -Da , Marc! Te cheamă sa îți comunice ceva important ,din cate am înțeles! continua el privindu-ma atent .
         -Si cum voi ajunge la el daca nu stiu unde este?întreb puțin confuza .
          -De asta sunt eu aici așa ca , haide ! spune el calm. Pare genul de om relaxat , detașat de tot din jurul sau ,nici nu stiu cum sa ii spun , pentru ca nu seamănă deloc cu caracterul impulsiv si nervos al lui Shane.
            Ies pe hol, împreună cu el si am putut observa diferite tablouri agățate pe pereți si obiecte de mobilier foarte frumoase decorând holul . Observ ca băieții astea chiar au gusturi.
            -Si unde trebuie sa mergem ăăă.....?întreb blocandu-ma neștiind cum sa il strig , pentru ca nu știam cum il cheamă.
             -Allan, ma cheamă Allan! raspunde el , parca ghicindu-mi gândurile. Trebuie sa mergem in biroul lui Marc, tocmai ce-am spus asta! spune el , eu ramand usor blocata de cata prostie pot sa dau dovada . Dar nici nu ma mira pentru ca pe interior ma agit mai rau ca o foca in calduri , incepand sa-mi transpire palmele.
          Nu am mai spus nimic pentru ca nu am mai aveam ce , si il urmez pe scări in jos pana la etajul 1 , unde mergem in continuare pana in capătul coridorului spre o ușă neagra din lemn . Allan ciocănește in ușă , auzindu-se mai apoi, un ușor,,Intra", după care deschide ușa si îmi face loc sa întru . Înăuntru am putut observa o canapea cu doua fotolii , iar in fata lor era un birou masiv din lemn care la fel ca si ușa era tot negru. Pe scaunul din piele neagra de la birou stătea , așa-zisul Marc care ii face semn cu mana lui Allan sa iasă .
         -Te rog , aseaza-te , nu sta lângă ușă!spune Marc intorcandu-se cu scaunul spre mine , având in vedere ca atunci intrasem era cu spatele la mine.
            Ma așez stinghera si precauta pe unul dintre fotoliile din piele neagra . Nu pot înțelege ce au oamenii astea cu atata negru !Pur si simplu ma deprima culoarea asta.
           -Probabil te întrebi de ce te-am chemat aici? Pai am o propunere destul de interesanta pentru tine! spune el fixandu-ma cu privirea , având o figura serioasa si întunecată ,as putea spune. Eu in continuare il priveam si nu spuneam nimic.
            -Îți propun sa faci parte din clanul meu, si daca refuzi vei fi eliberata, dar desigur exista un preț pentru asta! continua el ,urmaridu-mi cu atenție reacțiile trecandu-si o mana prin parul sau negru ce stătea in toate direcțiile. După cum arata presupun ca are vreo 30 de ani , nici mai mult nici mai puțin .Arata destul de bine, aș putea spune.
          -Si care este acel preț?întreb curioasa , cu o speranță ca poate as putea reuși sa scap de aici .
            -Ești anihilata! răspunde scurt si la obiect. Nu pot sa cred ;el practic ma obliga sa intru in echipa lui de idioți .
            -Sa înțeleg ca practic sunt obligata sa vin in gasca ta , fara ca nici macar sa îmi dai cu adevărat de ales! spun mai mult ca o confirmare pentru mine.
             -O, dar ai de ales !Ori vii in clan ori mori ; decizia îți aparține! Stii deja prea multe ca sa iti pot da drumul pur si simplu! spune el aparandu-i un rânjet in coltul gurii.
            -Si desigur ,o sa primești si bani pentru misiunile tale, si aici vorbim de sume considerabile ! continua el.
         Hmm, daca stau sa ma gândesc , de fapt chiar as avea mare nevoie de bani acum ,si in orice caz nu as prefera moartea, deci...... .
           -Deci ,accepti?întreabă el vazandu-se pe fata lui ca știa deja răspunsul meu.
             -Accept!spun in cele din urma ,parca ezitând.
             -Perfect, mâine dimineața la ora 6 incepi antrenamentele!exclama el .
            -Ce? Ce antrenamente si de ce așa de devreme? intreb revoltata de cea ce tocmai a spus.
            -Da ai auzit bine! Iți va spune mai multe Shane; eu am terminat ce am avut de spus așa ca te poftesc afara; trebuie sa vina cineva important! spune el dur arătând spre ușă. Ce , acum ma da afara? Asta e ridicol .
         Nu mai spun nimic si ies afara din biroul lui Marc , indreptandu-ma spre scări. Ce om idiot, la fel ca restul de altfel.
      Din cate îmi amintesc camera mea era la ultimul etaj într-una dintre camere , așa ca ma îndrept intr-acolo neștiind ce altceva as putea face sau unde m-aș duce . Merg molesita, indreptandu-ma spre camera din capătul coridorului de la etajul 3 , gandindu-ma ca trebuie sa ma bag direct la somn , daca voiam sa fiu in forma maxima mâine dimineața.
           Deschid usa si tresar rusinata când il vad pe Shane in bustul gol , punandu-si tricoul pe el  , intorcamdu-si privirea uimit spre usa imediat ce o deschid.
          -A-a...ăăă, ăm ....scuze,eu ...ă ă, nu am .....ăăă..., da! ma bâlbâi inrosindu-ma la fata ,si ieșind automat din camera ,lipindu-ma cu spatele de ușă , si stand câteva minute sa ma calmez. Ce naiba se întâmpla ; cum am nimerit in camera lui? Idiotul,probabil acum crede ca sunt cea mai mare proasta.
         Plec grăbită spre camera de alaturi , care sigur era a mea, si intru înăuntru înainte sa iasă Shane pe hol, si eu sa nu stiu ce să-i spun. Ma calmez cat de cat , si nu pot sa cred in ce situație stânjenitoare m-am pus . Ma duc spre baie , fac un dus rapid ,îmi pun ceasul la sunat , după care ma pun in pat si adorm .

        Ma trezesc ,automat auzind alarma de la ceas . Chiar nu îmi venea sa ma ridic din pat , era așa de bine si cald , iar trezitul de dimineața nu este tocmai punctul meu forte. Nu sunt genul de om matinal .
         Ma ridic din pat , îmi fac rutina de dimineața , după care ma îmbrac cu o pereche de pantaloni de trening negri si un tricou alb ;imi prind parul intr-un spic lejer si ies din camera .
            Acum trebuia sa ajung in sala de antrenamente , dar nu știam unde o pot găsi . Merg spre scări dar când sa cobor prima treapta aud o ușă deschizandu-se in spatele meu.
           -Ce faci aici așa dimineața? întreabă el privindu-ma somnoros.
           -Pai, vezi tu , Marc ma informat ca azi incep nu stiu ce antrenament la ora 6, si nu stiu unde e sala de antrenamente! ii explic ,  Allan coboarand scările odată cu mine .
            - Sala este la subsol ; daca vrei pot sa îți arat!
            -Aha , da sigur , chiar te rog! spun multumindu-i din priviri.
           -Nu ai pentru ce! spune el.
           -Nu știi cumva cine o sa ma antreneze? întreb parca cu reținere.
           -Habar nu am , cred ca Jason! spune el conducandu-ma pe scări in jos , parca nu se mai terminau. Ar cam avea nevoie de lift la cat de mare e casa asta.
            -Ce ? Nu! îmi scăpa mie fara sa vreau, Allan privindu-ma amuzat.
           -Observ ca Jason , nu este tocmai pe placul tau! spune el zâmbind . Pare el dur dar când începi sa il cunoști chiar te înțelegi bine cu el ! spune el.
            -Aha ! spun coborând si ultimul rand de trepte .
            -Aici este , eu plec ; am niste treburi de rezolvat !spune el arătând spre o ușa mare din metal .
              -Aa, mersi ! spun recunoscătoare , după care el încuviințează din cap si pleacă.
Când intru il vad pe .............