Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••

Comă

Pleoapele îmi erau atât de grele , nu puteam să-mi deschid ochi . Puteam auzi bipaitul unor aparate ,iar mirosul înțepător de pastile si clor , ma fac sa îmi dau seama ca sunt la spital . Nu iarăși aici! Urăsc locul asta! .
Apoi îmi amintesc de Shane , si ma trezesc brusc, ridicandu-ma in șezut . O durere insuportabila ma cuprinde in toată mana si deja începeau sa îmi deie lacrimile, abținandu-ma cu greu.
-Ania ,ce faci? Stai intinsa , abea ai fost operata! aud o voce răgușită, si intorcandu-mi privirea constat ca era Jack care se ridica de pe scaunul de lângă pat si vine lângă mine. El ce face aici?
-Tu ce faci aici? întreb gemând de durere.
-Ania, intindete înapoi , te doare mana , îți faci rău singura!spune el ignorandu-mi total intrebarea .
-Unde este Shane? spun dând sa ma ridic dar Jack ma oprește.
-Nu poți sa te ridici așa si sa pleci ,o s.......! dar il întrerup.
-Te-am întrebat unde este Shane, nu sa îmi spui lucruri care in momentul de fata nu ma interesează! spun privindu-l drept in ochi cu răceală.
-Si Shane te interesează? întreba el , eu neasteptandu-ma la asta. Oare chiar ma interesează? .Stau câteva minute privind in gol ganditoare.
-E vina mea,ok ? spun privindu-l .
-E vina ta ca ce, Ania? Ca a fost împușcat ? De ce îți pasa așa de tare , ca fost împușcat ? întreabă el vizibil încordat . Deja începea sa ma enerveze cu întrebările lui de om tâmpit.
-Jack , lasa-ma ! Nu am ce explicații sa îți dau tie, așa ca date din calea mea! spun încercând sa il feresc ,pentru a putea sa ma ridic.
-Il placi! spune el ,eu făcând ochii cat cepele de mari la remarca lui.
-Poftim?întreb total indignata de felul cum ma abordează. De unde a mai scos-o si pe asta. Oare chiar il plac pe Shane? Poate ca asta explica toate acele sentimente pe care le am in preajma lui! .
-Il placi! Este clar ca lumina zilei si se vede de la o posta ca îți place de Shane! spune el argumentând teoria lui care ma face sa cad ușor pe gânduri.
Ma încrunt la Jack după care ma uit in alta parte . Nu aveam de gând să-i răspund .
-Știi, ești de aproape o luna la noi si am început sa-mi dau seama cum gândești doar după mimica feței! Nu poți ascunde faptul c.........! dă sa continue dar ridic mana in semn de stop începând sa vorbesc peste el.
-De fapt nu ma cunoști de loc , nu știi ce gândesc , nu ai cum sa știi cine sunt eu cu adevarat.!spun enervandu-ma de faptul ca crede ca ma cunoaște , când de fapt nimeni nu ma cunoaște mai bine decat mine.
-De fapt te cunosc mai bine decât crezi!il aud spunând atât de încet , mai mult ca pentru el.
-Ce?întreb el ridicandu-si privirea spre mine. Ce a vrut sa puna cu asta?
-Nimic!raspunde intorcandu-se spre usa .
-Unde te duci ?il întreb el oprindu-se in loc.
Nu îmi raspunde si își continua drumul spre ușă ieșind pe aceasta.
-A , perfect! Acum intoarce-mi spatele!spun după care ma întind înapoi in pat pentru ca nu mai putem sta in sezut. Durerea pe care o simțeam ma făcea sa rămân fara vlaga.
Ce o fi cu el ? Care este problema lui? Tot ce vreau este sa il vad pe Shane , si sa aflu daca mai trăiește. Parea destul de trist , nu părea a fi in apele lui .
Ma chinui cu greu sa cobor din pat , după care merg spre ușă tinandu-ma de perete . Nu ma simțeam prea bine , cea ce in mod clar Shane era de o mie de ori mai rău ca mine. Ies pe coridor , si ma îndrept spre biroul de informații din capătul holului.
-Ma scuzați , ați putea sa îmi spuneți in ce salon se afla Shane Dumber ? întreb privind-o pe femeia blonda ce stătea pe scaun facandu-si unghiile.
-Stați o secunda! îmi spune ea privind pe niste registre , după care își ridica privirea spre mine.
-Mda l-am gasit , păcat de frumușelul ala! spune ea eu privind-o nedumerita, incruntandu-ma la faptul ca la numit ,,frumusel". Este in camera 106 etajul 1, va trebui sa coborâți ! spune vazandu-si in continuare de unghile ei. Sincer, deja ma enerva stilul ei sictirit.
Nu mai spun absolut nimic si ma indepartez , lund-o cu greu pe scări in jos ajungând la etajul 1 . Caut camera 106 , după ce o găsesc deschid ușor usa si ii pot vedea pe Allan si Jason stand lângă patul in care era Shane stand întins conectat la o mulțime de aparate care scoteau un bipait enervant.
-Ce cauți aici ,Ania? întreabă Allan , observandu-ma abea după ce m-am apropiat de patul lui Shane.
-Cum se simte? întreb privindu-l pierduta pe Shane, ce părea atât de palid, si ignorandu-i total întrebarea .
-Este intr-o stare nu tocmai buna ! spune el uitandu-se ba la Jason ba la mine, cu o privire trista si suparata. Ma simțeam atât de rău privindu-l pe Shane cum sta in acel pat de spital , si asta numai din vina mea. Pur si simplu am o senzatie de sfasiere , chiar daca pe dinafară nu arat asta , dar sufletul meu plânge in momentul asta , si asta este ce nu inteleg. De ce ? De ce ma simt ata de vinovata , atat de ...........rau! Parca l-as fi impuscat eu.!
-Cum adica? întreb cu o voce stinsa.
-Este in coma! il aud pe Jason, vorbindu-mi pentru prima data de când locuiesc in casa lor. In acel moment imi cade cerul in cap , crezând la inceput ca am auzit prost. Lacrimile au început sa îmi curgă șiroaie si nu le puteam tine in frâu.
-Ania, calmeaza-te! Toți suntem in starea asta dar nu ne ajuta cu nimic nici pe noi, nici pe el ,daca reactionam urat ! spune Allan venind lângă mine prinzandu-ma de după umeri .
-Tu nu intelegi? E numai vina mea ! Din cauza mea Shane se afla in starea asta! DACA NU AS FI FOST EU , ACUM SHANE NU MAI ERA IN STAREA ASTA! ii tip cuvintele in fata smuncindu-ma din strânsoarea lui . El ma privește uimit dupa care dă sa mai spună ceva dar il întrerup.
-Lasa-ma singura!Nu vreau sa mai aud nici un cuvant!spun stergandu-mi lacrimile cu mâneca camasei de pe mine.
Allan nu mai spune nimic , si ii face semn lui Jason sa iasă afara ,acesta urmandu-l .
Raman singura in încăperea in care se aude doar bipaitul aparatelor ce il mai țin in viață. Ma apropii de el , si ma așez pe scaunul de lângă pat ,pentru ca simțeam ca nu ma mai țin picioarele. Ii iau mana inta-mea si încep sa plâng iarăși .
-Îmi pare atât de rau! Este numai vina mea! Eu tin cumva la tine si nu vreau sa te pierd dintr-o prostie! Te rog, trezeste-te! spun , inecandu-ma in lacrimi simțind ca ma doare suflerul .
Am stat așa cateva ore bune , timp in care adormisem pe scaunul acela incomod tinandu-l strâns de mana . Deja eram epuizata cu totul , iar durerea de la umar parca se accentua secandu-ma cu totul de putere.

Din perspectiva lui Shane


Aud cateva voci neclare; îmi focalizez atenția pe cea ce vorbesc acele persoane. Ar părea ca se cearta! Apoi o aud pe Ania, care tipa la cineva după care liniște.
Totul in jurul meu era negru . Nu puteam sa îmi dau seama unde ma aflam , totul părea prea sinistru . Totul in jurul meu semana cu moartea . Oare am murit? Așa arata moartea? Pare prea liniștită!
După acea liniște mormântala aud pe cineva plângând . Era Ania care ma prins de mana. O aud cerandu-si scuze , dar nu înțeleg pentru ce. Nu e vina ei ! A fost decizia mea de a ma arunca in bătaia gloanțelor.
Dar a meritat , caci am auzit cea ce nu îmi vine sa cred ca as fi putut auzi de la ea . Ea simte ceva pentru mine?! Ea chiar ma place! Cat as vrea sa o strâng in brațe in momentul asta si sa ii șterg lacrimile , dar nu pot. Nu pot sa îmi clintesc nici o părticică din corp. Parca eram paralizat , pur si simplu nu puteam.
Încerc si iar încerc dar fara nici un rezultat . Dintr-o data tot întunericul din jurul meu parca se întuneca si mai tare , nu știam ce se întâmpla dar stiu ca după acea aud vocea atât de familiara a unor persoane .Erau părinți mei! Aud cum ma cheama la ei iar eu nu reusesc sa îmi dau seama de unde vin acele voci. Raman total confuz după care vad o lumina venind din spre o ușă deschisa si ma îndrept spre aceasta.

............
...........