Doctorul se uita la toți cei prezenți după care își întoarce privirea spre Marc.
-Operația a decurs destul de bine cu mici probleme , dar in ansamblu a avut succes! Acum este in afara oricărui pericol dar este ținută sub observatie! spune el, eu răsuflând ușurat, la fel facand si restul găștii.
-Pot sa intru sa o vad? întreb rapid , făcând ca toate capetele sa se întoarca spre mine.
-Îmi pare rău , dar nu se poate! Are nevoie de liniște pentru a se recupera! Poate maine, dar oricum va anunț eu când puteti intra la ea! spune după care pleacă urmat de asistentele ce ma priveau prea insistent. Fix de ele îmi arde mie acum.
Toți ceilalți se împrăștie asezandu-se pe scunele de pe hol sau mergând sa își ieie ceva de mâncare. Eu raman cu privirea ațintită spre usa salonului fiind cuprins de gânduri.
-Mersi! aud in stânga mea vocea acea groasă atât de cunoscuta.
-Pentru ce? întreb nedumerit ,intorcandu-mi privirea spre Marc care acum avea o fata oarecum senina.
-Pentru ca ai fost acolo si ai avut grija de ea! Ești un băiat bun Shane si îmi pare rău ca te-am tratat ca si cum nu mi-ar pasa de tine! Ești ca si fiul meu si sincer nu as putea sa te pierd pe tine cum nu as putea-o pierde nici pe Ania! spune tristețea umbrindu-i privirea.
-Marc, este in regula! spun punadu-i mana pe umar ca semn de consolare. Ai însemnat mai mult decât seful meu , de asta mi-am permis întotdeauna sa fac chestii pe care un sef nu le-ar tolera! spun , un zâmbet aparandu-mi in coltul gurii dar dispărând aproape imediat.
Acesta încuviințează cu o mișcare a capului nemai spunând nimic. Nu prea aveai ce spune in asemenea situatii. Se întoarce si se aseaza pe unul dintre scaunele de lângă perete , eu ramând in continuare lângă ușă. Sincer ard de nerăbdare sa o vad!
Si sa ii cer scuze pentru ce s-a intamplat. Înțeleg daca nu o sa mai vrea sa ma mai vadă vreodată , dar macar stiu ca îmi exprim regretele pentru acțiunile mele.
Din perspectiva AnieiDurere. Simțeam o durere cumplită de cap. Eram atât de nehotărâtă. Nu stiam daca sa îmi deschid ochii sau nu. Îmi era frica de ce voi vedea sau daca voi putea vedea, pentru ca durerea asta chiar ma termina. In cele din urma ma forțez , deschizandu-mi ușor ochii care ma usturau ca dracu. Simțeam o senzație de uscăciune ce îmi înțepa retina făcând ca totul sa fie in ceata.
După câteva minute in care nu înțelegeam nimic din cea ce vadeam , îmi dau seama ca de fapt eram la spital. Iar si iar si iar, la spital. Cum am ajuns aici si de ce ? Nu îmi amintesc nimic! Ce am făcut de am ajuns iarsi aici ?
Gândurile îmi sunt întrerupte de sunetul usii care se deschide , lăsând la iveala chipul unei femei destul de tinere care din cate îmi dau seama este o asistenta. Aceasta se apropie de mine , privindu-ma atent după care verifica fisa ce atarna desupra patului.
-Vad ca va-ti trezit domnișoară Christopher! Cam des pe aici! Observ ca va place sa frecventați locul asta ! spune ea inca fiind ațintită cu privirea in acea fisa.Nu spun nimic doar o ascult vrând sa sar pe ea si sa o strâng de gat . Nesuferita! Nu ca as putea rosti vre-un cuvant pentru ca îmi simt maxilarul încleștat si ma durea mult prea tare capul ca sa ma mai iau la harta cu ea.
-Ai scăpat ca prin urechile acului, daca pot spune așa! Noroc de frumușelul ala care te-a adus la timp sa fii stabilizata , altfel s-ar fi zis cu tine! spune intorcandu-si privirea spre mine fixandu-ma desprețuitor. Care este problema ei? Ce i-am făcut de îmi toaca creierul cu vocea ei pitigaiata? O ațintesc cu o privire încărcată de scârbă si o ignor , pentru ca nu puteam face altceva.
Si ,care frumușel? Cred ca se referea la Shane! Poate ca el m-a adus aici! Si ma încrunt si mai tare la ea gandindu-ma ca la făcut pe Shane frumușel. Scorpia! Are fantezii cu iubitul meu!
Stai puțin ce iubit? Shane nu e iubitul meu ! El este doar un prieten pe care ............o dă-o dracu , ba sigur ca Shane este iubitul meu! Pe cine păcălesc ? Am ajuns să-l iubesc prea mult ca sa il numesc doar un simplu prieten.
Aud ușa inchizndu-se facandu-ma sa ies din gândurile mele. Sunt singura! In sfârșit liniste! Hoașca aia plecase in sfârșit încetând sa-mi mai facă capul patrat cu nemulțumitele ei.
Imi inchid ochii pentru cateva clipe incercand sa ma calmez si să-mi limpezesc mintea pentru ca nu ma ajutau in nici un fel toate aceste ganduri, durerea de cap amplificandu-se.
Aud iarsi ușa deschizandu-se. Ce dracu mai vrea acum schiloada aia? Cred ca a uitat sa imi mai zică ceva, si s-a întors să-mi distrugă de tot creieri.
Daca rămân cu ochii închiși o sa creadă ca am adormit si o sa plece! Naiba s-o ia!
Aud foșnete prin încăpere după care scartaitul unui scaun. Persoana care întrase se așezase pe scaunul de lângă pat.
Ii simțeam privirea pe mine cea ce devenea din ce in ce mai incomod.
-Ania, imi pare așa de rău! Sper sa ma poți ierta! aud acea voce atât de cunoscuta ce îmi făcea pielea de găină transmițând fiori pana in măduva oaselor. Simt mana lui calda cum îmi atinge fata dupa care îmi mângâie parul . Era așa de aproape încât ii simțeam respirația izbindu-se de fata mea. Apoi am simțit câteva picături ce mi-au căzut pe fata . Deschid ochiisi dau de acei ochii care acum erau de un albastru tulbure înecați in lacrimi având semne vizibile de oboseala.
-Shane? întreb , vocea mea ieșind ca sugrumata , fiind foarte răgușită. El își șterge rapid lacrimile cu dosul palmei si se îndepărtează ușor.
Shane ? De ce plangi? Ești bine? întreb in continuare prinzandu-l de mana privindu-l in ochii ce exprimau doar tristete si dezamăgire.
-Uite-te la mine Shane! Ce ai? întreb tragandu-l spre mine , punadu-i mâinile pe obraji si intorcandu-i fata spre mine , astfel sa pot sa-i privesc ochii aceia de care m-am îndrăgostit.-Ania, eu .............îmi pare așa de rău! Este numai vina mea ca ai ajuns aici! Te rog, iarta-ma!spune incretindu-si fruntea ,eu mangaindu-i fata si privindu-l atent , analizandu-i fiecare expresie a fetei cu interes cea ce ma făcea sa simt fluturi in stomac.
-Shane , nu.........! încerc sa spun dar ma întrerupe.
-Nu, nu am terminat! Doar asulta-ma! Uite , înțeleg daca nu vei mai vrea sa ma vezi vreodată , dar am vrut sa știi ca îmi pare rău si am vrut sa te mai vad inca o data înainte sa plec!spune trăgând aer adanc in plamani.
-Unde sa pleci? Nu pleci nicăieri! Shane , nu ai de ce sa îți cere scuze , nu ai făcut nimic greșit ; si oricum chiar daca ai fi făcut ceva greșit tot te-as fi iertat pentru ca ..................pentru ca ,te iubesc!
spun si il trag spre mine izbindu-mi buzele de ale lui , sarutandu-l apăsat gustandu-i buzele sale moi ,si devorandu-i-le cu o dorință care arata mai multe decât spune.
El îmi raspunde la sărut, lasandu-se ușor peste mine , simțind cum ude de electricitate îmi starabat tot corpul . Emanam iubire prin toți pori, si il vroiam doar pentru mine , pentru ca era al meu si doar al meu. In cele din urma ne desprindem din sărut din cauza lipsei de aer , si ne privim unul pe altul parca fiind gata sa ne devoram reciproc. Ma simțeam fericita , si tot ce îmi doream era sa il am alaturi pe singurul care ma făcea sa ma simt așa.
-Si eu te iubesc , din tot sufletul! Te iubesc , cum nu am mai iubit vreodată vreo fata! Insemni totul pentru mine, si te rog promite-mi ca nu ma vei părăsi niciodată! spune dandu-mi o șuviță de par după ureche , văzând in ochii lui iubire . El chiar ma iubea!
-Dar tu? Tu ma vei părăsi? întreb privindu-i acel albastru electrizant al ochilor , având pupilele dilatate.
-Niciodată! spune si își izbește iarasi buzele de ale mele facandu-ma sa gem de placerea pe care mi-o transmitea. Daca așa se simte un sărut cu el, ma întreb cum se simte o partida buna? Zâmbesc la gândul asta , facandu-l si pe el sa zâmbească in timpul sărutului . Doamne, deja simt cum ma topesc sub atingerile lui.***********
CITEȘTI
Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••
General FictionNimic nu merge bine! Totul este un continuu dezastru in viata Aniei ; fata care nu contează pentru nimeni , fata care se lupta sa supraviețuiască. Ea este tarata cu forta intr-o lume a haosului; dar in cele din urma constata ca ea face parte din ace...